Monday, 02 August 2010 05:30

Jurnalul celei mai frumoase vacanțe

Written by 

Rate this item
(0 votes)

Nu îmi amintesc cum am facut de s-au aşezat stelele astfel ca eu să plec în Olanda de ziua mea, dar mi s-a confirmat din nou că în viaţă toate se întâmplă cu un scop. Spun că nu îmi amintesc pentru că la început am oscilat între mai multe destinaţii şi m-am hotărât oarecum cu jumătate de inimă. Dacă înainte să plec eram încântată pentru că nu mai fusesem niciodată, atunci când am revenit eram tristă că plec şi fericită că am fost. Să trecem peste faptul că plecarea mea a coincis cu Ziua Aviaţiei, spaţiul aerian închis la Otopeni şi o întârziere de patru ore. Important e ce am vazut şi am trăit acolo. Ca mic pr-ist am apreciat organizarea şi infrastructura dezvoltată încă de la aeroport. Recunosc, nu e ceva caracteristic doar lor, dar a fost un impact pozitiv.

Să începem cu plusuri: am vizitat Utrecht, Haga, Rotterdam şi Amsterdam. Ăsta e topul preferinţelor mele. Sus, pe un mic piedestal este Utrecht, oraş de care m-am îndrăgostit fără drept de apel din prima clipă. Dacă mergeţi în Olanda, insist să îl vizitaţi.

E un oraş mic, cu suflet mare şi cosmopolit, pentru că imediat cum cobori din tren dai cu nasul de Starbucks si Burger King. Apoi, după câţiva paşi intri în mall-ul Hoog Catarijne, practic gara si mall-ul nu sunt separate, iar dacă o ţii drept înainte ieşi în oraş, unde pe mine soarele a avut grijă să nu mă răpună ci doar m-a încălzit blând, (afară erau maxim 25 de grade) şi m-a îmbiat să mă plimb. Din momentul în care am hoinărit pe străduţe, am fost vrăjită pentru că am vazut case mici, cu personalitate, în inconfudabilul stil olandez. Am avut impresia că am călătorit în timp şi sunt în Epoca de Aur olandeză, dar la ei Epoca de Aur nu are un sens rău.

Oraşul este supranumit Venetia nordului pentru că este străbătut de canalele în jurul cărora se desfăşoară toata forfota oraşului. Acolo sunt restaurante de toate felurile şi pentru toate gusturile, florării, cofetării (unde am găsit chiar şi Macaron) dar şi magazine de toate felurile (într-o librărie am găsit cerneală roz cu miros de trandafiri). Am admirat arhitectura, aerul curat, bicicletele (proportional, lipsa maşinilor), oamenii politicoşi şi zâmbitori.

Cel mai impresionant a fost Domul din Utrecht. Am urcat până sus într-o zi cu soare, si am vazut in zare Amsterdamul. Oricum, panorama a fost mai presus de cuvinte. Pentru că Utrecht este un oraş mai mic, am putut să apreciez cel mai bine lipsa de naţionalism inutil pe care o poţi observa foarte uşor în Franţa sau în Italia: am gasit magazine care vindeau la pachet lasagna, chiar şi în varianta fără carne, baclavale sau humus; ba chiar şi salată de vinete sau alge de mare japoneze. Singura mea obiecţie a fost preţul hotelurilor, foarte mare pentru un oraş mic.

La polul opus este Amsterdam. Poate sunt prea aspră având în vedere că nu am stat decât o zi. Singurul lucru care m-a emoţionat a fost Casa Annei Frank, unde am stat o oră la coada, alături de turişti din cele mai îndepărtate colţuri, ale lumii dar aşteptarea a meritat. Anexa este bine organizată, păstrează autenticitatea timpului când cele două familii s-au ascuns acolo şi transmite multă emoţie. În rest, pentru gusturile mele, oraşul este prea pestriţ. Toţi turiştii se înghesuie în Red Light District şi cafenele care oferă plăceri trecătoare. Referitor la Haga şi Rotterdam nu aş vrea să zăbovesc cu povestirea. Sunt oraşe frumoase, mi-au plăcut, dar au fost exact ca în poze.

De dimineaţă, atunci când am intrat în birou, topită de caniculă şi cu dor mare în suflet de soarele olandez care răsărea puţin după ora 4 şi care nu mă lăsa să dorm mai târziu de 8, tânjind după străzile superbe din Utrecht, m-a întâmpinat, imediat după Pisa, mirosul casei. Şi mi-am amintit cum am venit pentru prima dată acum aproape un an, cu emoţii mari. Am tras aer in piept, m-am bucurat că am trăit experienţa asta cu Olanda şi am început să ma dezmeticesc, pentru ca biroul meu… se mutase în alt birou, cât timp eu am hoinărit.

Read 5451 times Last modified on Tuesday, 05 July 2011 08:02
Andra Bilici

Pe principiul „Ce vrei sa te faci când vei fi mare?”, începând cu vârsta de şapte ani am început să răspund „ziaristă”. Mi se părea cea mai frumoasă, originală şi fascinantă meserie. După doi ani la Facultatea de Litere m-am hotărât să îmi urmez visul aşa că am dat admitere la Facultatea de Jurnalism şi Ştiintele Comunicării, locul unde în timpul unui curs s-au schimbat toate planurile pe care mi le făcusem până în acel moment. Am descoperit ce înseamnă relaţiile publice, desigur, în teorie, şi am înţeles că asta va fi meseria mea.

După opt luni mai puţin vesele, petrecute la un alt job, în cu totul alt domeniu, am intrat în echipa Premium. Şi de atunci, nicio zi nu a mai fost identică cu alta. Mă bucur de fiecare moment, învăţ şi descopăr lucruri noi. Nu am renunţat total nici la primul meu vis şi asta pentru că citesc ziare în fiecare dimineaţă iar periodic scriu aici, pe blog.

1 comment

  • Comment Link Nicoara Alexandru Tuesday, 19 July 2011 15:29 posted by Nicoara Alexandru

    Cu siguranta urmatoarea destinatie va fi Utrecht. Imi plac orasele mici. Cred ca vizitand un oras mai mic, ai ocazia sa observi mai bine cultura si stilul lor de viata. Iar cand voi ajunge, sigur ma voi opri in primul restaurant, pub, cafenea, sa incerc sa cunosc cat mai multi localnici. Asta fac de obicei :)

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated. HTML code is not allowed.

PRCC

Public Relations Companies Club

Contact Us

Address: 23 Eroilor Sanitari Blvd., Bucharest 5, 050471
Tel: +40 21 411 01 52;
+40 21 411 01 62
Fax: +40 21 411 50 41
E-mail

Who's online

We have 58 guests and no members online

Search