• Home
  • Blog
  • PR
  • Poate nu știați cum se organizează un eveniment de anvergură
Thursday, 28 September 2006 09:53

Poate nu știați cum se organizează un eveniment de anvergură

Written by 

Rate this item
(0 votes)

Daca asa stau lucrurile, va invat eu, ca s-au gasit altii mai destepti sa-mi arate si mie.Care va sa zica, primesc zilele trecute un telefon de la un prieten care isi luase doua bilete la spectacolul „Un 10 perfect”, oferit de gimnastii romani in cinstea sommetului francofoniei. Auzisem absolut intamplator despre spectacol, si mi se parea interesanta ideea, dar nu-i dadusem prea multa atentie.

Era abia trecut de sase jumate dupa-masa cand m-a sunat tipul si m-a intrebat, stiindu-ma amatoare de astfel de evenimente - la o adica, unicat - daca nu vreau sa merg eu in locul lui, ca nu mai poate ajunge. Spectacolul era la opt. Biletele mi le lasase la ai mei. N-am stat pe ganduri, si, incantata, am tras haina pe mine si-am fugit de la serviciu spre casa, sa ma schimb, ca doar nu se cadea sa ma prezint asa la spectacol.

Nici nu ajung bine acasa, ca ma pomenesc din nou cu telefon de la prietenul cu pricina. Zice ca a auzit la radio ca de fapt intrarea e libera – chit ca el platise nu mai putin de 30 de lei noi pe bilet – si ca, mai mult, spectacolul incepe nu la opt, ci la sapte.

Hm, deja era sapte. Ca nu cumva sa-l boscorodesc ca m-a pus aiurea pe drumuri, omul suna si la Sala Palatului. De acolo, insa, este asigurat ca spectacolul incepe cum era programat, de la opt. Ca doar asa scrie si pe bilete, ce naiba!?
Okeeei… Arunc repede pe mine ceva haine mai fatoase, refac machiajul si-mi dau cu putin fixativ, ies val-vartej pe usa si ma urc in masina. Pana la Sala Palatului, o iau mai mult pe jos decat pe patru roti ca deh, cu masurile de securitate pentru sommet, politia a gasit de cuviinta sa inchida mai multe strazi decat era programat…

Ma infiintez asadar in fata intrarii la opt fara un pic, cu tocurile mele cui tocite de-atata mers pe piatra cubica. In jur, pustiu. Nici picior de spectator care sa se imbulzeasca la usa, cum eram eu obisnuita cand venea vorba despre Sala Palatului. In schimb, o duduie plictisita la intrare, care ii poftea pe rarii trecatori inauntru fara sa ceara vreun bilet…
Intru. Spectacolul - in plina desfasurare. Sala – aproape plina. Bajbai dupa un loc ceva mai central – pe care reusesc sa il gasesc dupa vreo 5 minute, nu-i vorba – si ma asez.

Pret de vreo 20 de minute, ma uit fascinata la gimnastii nostri care faceau, intr-adevar, spectacol. Acrobatii, sarituri, cercuri, paralele, sol, panglici, jocuri de lumini – toate imbinate intr-un show pe care mi-ar placea sa-l vad cel putin o data pe an, daca nu mai des.

Si totusi, scurta reprezentatie pe care am mai prins-o nu a reusit sa-mi stearga gustul amar pe care mi l-a lasat organizarea – nu proasta, ci in bataie de joc – a spectacolului. Cu alte cuvinte, nu numai ca esti un mare fraier daca iti cumperi bilet, pentru ca altii sunt primiti gratis, ca sa nu ne facem de rusine pe la popoarele francofone prietene, ai caror reprezentanti se numara printre invitatii la eveniment. Dar nici nu apuci sa vezi decat finalul spectacolului pentru care ai platit, si asta pentru ca nu ai ascultat radioul cand trebuia, sau pentru ca nu te-ai grabit sa ajungi cu vreo ora mai devreme, cum cere eticheta la evenimente de o asemenea anvergura… A, sau poate pentru ca ai fost intr-atat de naiv incat sa-i crezi pe cei de la Sala Palatului, care te-au asigurat ca … ramane cum am stabilit.

E, nu stiu cine au fost organizatorii, dar eu am sa iau nota pentru urmatorul eveniment pe care il voi organiza.

Sa ne imaginam deci ca va fi vorba despre o conferinta de presa. Intai de toate, chem jurnalistii cu o ora mai tarziu. Intre timp, imi invit in sala toti prietenii si personalul hotelului unde imi organizez intalnirea, o data ca sa nu pretinda clientul ca n-are audienta, si apoi pentru ca sa nu cumva sa primeasca intrebari incomode… Pe urma, le cer jurnalistilor care au ajuns, intr-un final, taxa de cocktail.

Dar, pentru ca lucrurile sa fie perfecte (Doamne, ce ma inspira oamenii astia!) ce-ar fi sa chem totusi jurnalistii in alta parte, ca surpriza sa fie completa si tot evenimentul sa iasa perfect?

Read 11186 times Last modified on Tuesday, 05 July 2011 07:05
Cristina Carp

Senior Consultant

Am absolvit Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, sectia Comunicare Publica, in 2003 desi imi pare c-a trecut aproape un deceniu de-atunci!. (LE Oooops! Chiar a trecut un deceniu de atunci!) Cât am fost in facultate, am cochetat cu marketingul si cu client service-ul, iar dupa absolvire, timp de un an si jumatate, am lucrat ca si Consilier de Relatii Internationale.

Din august 2005, fac ceea ce imi doresc inca de pe vremea când abia imi luasem buletin: PR, alaturi de colegii mei din Premium. Iar ca sa-mi pastrez un pic (de)formarea din liceul economic, lucrez pe domeniul financiar si al constructiilor.

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated. HTML code is not allowed.

PRCC

Public Relations Companies Club

Contact Us

Address: 23 Eroilor Sanitari Blvd., Bucharest 5, 050471
Tel: +40 21 411 01 52;
+40 21 411 01 62
Fax: +40 21 411 50 41
E-mail

Who's online

We have 103 guests and no members online

Search