Tuesday, 11 October 2011 07:50

Unde te vezi peste 5 ani?

Written by 

Rate this item
(0 votes)

Am servit intrebarea asta ca angajat si am fost tentata uneori s-o folosesc si ca angajator. I-am inteles “utilitatea” dar, pe de alta parte, mi se pare asa de stupida, mai ales pe inceput de cariera, incat am evitat-o in interviuri.

Eu n-am stiut niciodata raspunsul la intrebarea asta. Nu l-am stiut nu pentru vreun om de HR sau pentru vreun potential sef. Nu l-am stiut pentru mine. Am vrut sa fiu doctor cand eram mica, apoi vanzatoare in librarie, apoi ambasador, apoi jurnalist, in cele din urma consultant de relatii publice, n-am vrut niciodata sa fiu antreprenor, dar nu m-am suparat ca asa a iesit. Fapt e ca, oricine m-ar fi intrebat ce si cum, cu cinci ani inainte de ultima mea schimbare fundamentala de cariera, n-ar fi primit raspunsul corect.

 

Intrebare-cod, ea urmareste, teoretic, mai multe aspecte – loialitate (te vezi in continuare in compania noastra si peste 5 ani), ambitie (te vezi in locul meu?), inconsecventa (te vezi schimband complet domeniul), lipsa de viziune (nu te vezi nicaieri?), materialism (te vezi cu o casa si o masina), naivitate, carierism, viziune si asa mai departe. Nu vorbesc din carti de HR, ci din nenumarate discutii cu prieteni antreprenori, intrebati si intrebatori de asemenea intrebari :-)

In ultima vreme, raspunsul la intrebarea de mai sus e tot mai dificil si intrebarea in sine devine tot mai anacronica. Cati dintre voi, acum cinci ani, va vedeati acolo unde sunteti acum? Cat de mult au depins traiectoriile voastre de voi si cat de mult de ceea ce s-a intamplat/ se intampla in jurul vostru? De alegerile pe care le-ati facut conjunctural. De deciziile de impuls. De un anunt pe un site. De o demisie care parea sfarsitul lumii. De sfatul bun al unui prieten. De o restructurare. De o discutie la o cafea.

Directorilor de HR care va mai intreaba unde va vedeti peste 5 ani, trimiteti-le cu dedicatie “Funky Business”, scris acum cativa ani buni, carte care vorbea despre faptul ca e nerezonabil, in dinamica lumii de acum, sa mai facem planuri pe termen lung si ca ne-am folosi mai productive resursele sa valorificam cat mai bine momentele care ni se dau, in loc sa plangem ca n-o sa iesim la pensie dintr-un loc.

Am cunostinte care au facut productie de film ca sa verniseze acum expozitii proprii de arta plastica, comunicatori care si-au regasit linistea aducandu-le oamenilor cosmetice bio alese de mana lor, scenaristi care vorbesc cu patima despre design-ul unei lampi si armonia unui interior de vila, ingineri care fac comunicare, chimisti care aduc pe piata electrocasnice si asa mai departe.

Sunt toti oameni care si-au intrerupt, la un moment dat, planificarea scolareasca a propriei cariere si si-au urmat pasiunile, visurile, oportunitatile. Fiecare in felul sau e un om fericit, genul de om care, vorba cliseului, a ajuns sa nu mai munceasca nici o zi din viata lui. Daca acum 15 ani chestia asta era un moft, acum e un must (Doamne, ce ma enerveaza cuvantul asta, dar jur ca e potrivit in context). Sigur, asta implica o doza zdravana de risc, un calcul atent al momentului si o auto-evaluare nemiloasa, dar e mai mult decat posibila, e frecventa.

Nu conteaza unde vei ajunge peste cinci ani – cu conditia sa fii acolo unde n-ai fi indraznit sa te visezi cu cinci ani in urma.

Read 18651 times Last modified on Wednesday, 04 April 2012 12:37
Sorana Savu

15 noiembrie 2001 a fost ultima mea zi de munca. Veneam dupa patru ani de client service la Ogilvy & Mather si inca un an si jumatate de rodaj lucrând la Mmd Public Relations, pe post de PR Manager, cu Andrei Savu ca sef. In miez de noiembrie, am inceput cu Andrei sa ne gândim la un boutique de consultanta in comunicare pe care l-am numit Premium Communication. De atunci, venim in fiecare zi la birou nu ca sa muncim, ci ca sa facem exact ce ne place. Si, in cazul meu, exact ce am invatat la scoala – consultanta de relatii publice.

6 comments

  • Comment Link Sorana Wednesday, 09 November 2011 12:10 posted by Sorana

    Parerea mea este ca fiecare loc de munca are un "scor" pe care il stabilesti calculand cat costa ceea ce investesti (timp, efort, emotie, familie, sanatate etc) versus ce primesti (recunoastere, training, satisfactii, pumni in cap, bani) si in functie de acesta decizi ce si cum. Mai ales ca, valoarea tuturor variabilelor (mai putin a banilor) se schimbă foarte mult pe masura ce avansezi in cariera sau in timp.

  • Comment Link Marinela Friday, 04 November 2011 10:29 posted by Marinela

    Un articol foarte interesant. M-am izbit si eu de aceasta intrebare la interviuri. Nu am avut niciodata un raspuns concret: "In plina ascensiune...". Asa intrebare, asa raspuns. Specific faptul ca am fost la interviuri pentru posturi diferite. Eram in cautarea locului meu in aceasta lume. Nu stiu daca mi l-am gasit stiu doar ca nu fac ceea ce-mi place...si ajung sa ma intreb: daca ceea ce imi place nu ma satisface din punct de vedere material si daca totusi gasesc un job care sa ma satisfaca din punct de vedere material dar nu am confortul psihic....care e cea mai buna alegere?

  • Comment Link victor Sunday, 23 October 2011 13:38 posted by victor

    Am uitat sa spun in primul comentariu ca articolul e foarte interesant si abordarea e de foarte mult bun simt. Mi-ar placea sa fie mai multi angajatori care sa gandeasca asemanator.

  • Comment Link Sorana Sunday, 23 October 2011 04:06 posted by Sorana

    Daca te referi la exprimare si nu la ortografie, si in privinta ei ramane cum am stabilit, nu mi se pare nefericita, altfel n-o foloseam :-)

  • Comment Link Sorana Sunday, 23 October 2011 04:00 posted by Sorana

    Nu e ea nefericita, e autocorectorul de la computer care insista sa foloseasca engleza si in textele in romana.

  • Comment Link victor Saturday, 22 October 2011 15:32 posted by victor

    "...si ca ne-am folosi mai productive resursele sa valorificam..."
    nu vi se pare o exprimare nefericita?

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated. HTML code is not allowed.

PRCC

Public Relations Companies Club

Contact Us

Address: 23 Eroilor Sanitari Blvd., Bucharest 5, 050471
Tel: +40 21 411 01 52;
+40 21 411 01 62
Fax: +40 21 411 50 41
E-mail

Who's online

We have 86 guests and no members online

Search