Wednesday, 02 September 2009 08:33

Doua blonde in Romania

Written by 

Rate this item
(0 votes)

Sau cateva vorbe despre doua concerte - unul la care nu am fost, si altul la care am fost. Saptamana trecuta, (intr-un show pe care l-am vazut la Londra, anul trecut, deci asupra caruia pot oarecum sa-mi dau cu parerea), Madonna a incercat sa faca 60.000 de romani sa zambeasca. Mission impossible. Noi ne intrebam daca exista romani fericiti asa, retoric, de unde sa gasesti 60.000 si toti in acelasi loc?

I-am reprosat ca a intarziat, desi atunci incep concertele ei. Ca n-a acordat bisuri (nu acorda niciodata, de altfel povestea cu bis-ul e poveste, artistii intrerup spectacolul la trei sferturi si asteapta sa fie rechemati pentru grand finale).

Ca e praf in Parcul Izvor (mda, trebuia sa trecem in contract ca ne dorim sa dea si cu matura in centrul Bucurestiului). Ca n-are voce (pentru asta era suficient sa ascultati un CD, nu era nevoie sa veniti la concert). Ca e batrana (fapt care face ca performantele ei de dansatoare pe scena sa fie mai uluitoare, parerea mea). Ca nu e Michael Jackson. Si alte asemenea.

Pentru ca nu se poate abtine, Madonna a trebuit sa ne dea lectii anti-discriminare. Iar noi am pocnit-o romaneste si o tooot pomenim de cand ne-a parasit, inventand cele mai aberante motive, ca babele care continua sa te bombane si dupa ce ai incheiat de mult discutia.

Anastacia poate sa danseze pe cat de bine poate Madonna sa cante. Show-ul de aseara a fost praf, desi n-a fost in Parcul Izvor. Tinute aiurea si care nu o avantajau deloc, dansatori preocupati parca sa faca un demo pentru trupa Madonnei si nu sa respecte vreo coregrafie, sonorizare mult prea stridenta pentru o Sala Polivalenta nu tocmai plina si, asa cum ne-am obisnuit, mai mult letargica.

Dar Anastacia are o voce teribila, care face toti banii si, ca orice americanca de bun simt, si-a facut temele. Cum la romani nu merge cu lectiile de moralitate, sa incercam cu complimente gratuite si inecate in sirop. Ia sa vedem, se prind? Nuuu, cum sa se prinda? Se bucura!

Dupa un debut inecat (la propriu), la care sala (surprinzator) a reactionat bine, incurajand-o si lasandu-i o a doua sansa, Anastacia a umplut Sala Polivalenta cu vocea sa uluitoare si plina de umor (pot sa spun asta despre o voce?), expresiva, elastica, spontana si necenzurata. Instrumentele au parut sa fie in plus, desi instrumentistii erau exceptionali. Impresia ar fi fost mai puternica si mai curata daca ar fi cantat cap coada fara ajutorul lor. Si, la cum suna, cred ca ar fi fost capabila sa o faca fara mare efort.

Autopersiflandu-se, Anastacia a lasat purtarea de diva in cui si l-a invitat pe fericitul Adrian pe scena, la un dans, o poza si-un autograf, creand un moment amuzant (Adrian n-a ezitat s-o ia pe diva pe dupa umeri si, cu spatele la public, sa-si faca o poza cu ea ca turistul cu Mickey de la Disneyland) si surprinzator.

Greu - si credeti-ma - nu din vina ei, a ridicat sala in picioare si nu pentru mult timp. Venit la concert “cu locuri”, romanul nu se trezeste decat cand se da stingerea, preocupat sa ajunga primul la masina din parcare. Iar daca indraznesti sa intri in atmosfera si sa-i transmiti si tu artistului ca ai venit acolo pentru ca e un om viu pe scena si nu un CD intr-o combina, risti sa fii singur in demersul tau indraznet, sau sa-ti zica vreo cucoana (cum mi s-a intamplat la concertul lui Jean Michel Jarre) ca trebuie sa te asezi ca nu vede de tine (nasol, sunt inalta).

Pe scurt, stiu ca e intotdeauna mai simplu sa vezi paiul din ochii altora si ca e sport national sa arunci cu mizerie in vedetele de tot felul, locale sau internationale, care indraznesc sa urce pe vreo scena, dar n-ar fi rau cateodata sa ne mai uitam si in oglinda si sa ne gandim ca, afisand blazarea ofuscata cea de toate zilele riscam sa pierdem momente care nu se mai intorc si care, in loc sa fie scufundate in barfe mocirloase, ar fi putut sa fie de neuitat.

Sunt curioasa cati dintre cei care vorbesc acum despre concertul lui Michael ca despre un mare reper in istoria noastra (de pe vremea cand eram mai buni si mai inocenti si nu ne hlizeam cu titluri din tabloide si inca eram capabili sa ne bucuram) au comentat in ultimii ani si prezenta sau absenta nasului lui, prezenta sau absenta lui din lumea muzicala, detaliile sordide ale vietii si mortii lui. De ce despre morti numai de bine? Nu se poate si despre vii?

Read 2121 times Last modified on Wednesday, 25 May 2011 19:02
Sorana Savu

15 noiembrie 2001 a fost ultima mea zi de munca. Veneam dupa patru ani de client service la Ogilvy & Mather si inca un an si jumatate de rodaj lucrând la Mmd Public Relations, pe post de PR Manager, cu Andrei Savu ca sef. In miez de noiembrie, am inceput cu Andrei sa ne gândim la un boutique de consultanta in comunicare pe care l-am numit Premium Communication. De atunci, venim in fiecare zi la birou nu ca sa muncim, ci ca sa facem exact ce ne place. Si, in cazul meu, exact ce am invatat la scoala – consultanta de relatii publice.

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated. HTML code is not allowed.

PRCC

Public Relations Companies Club

Contact Us

Address: 23 Eroilor Sanitari Blvd., Bucharest 5, 050471
Tel: +40 21 411 01 52;
+40 21 411 01 62
Fax: +40 21 411 50 41
E-mail

Who's online

We have 75 guests and no members online

Search