PR (145)

Daca pana de curand credeam ca voi putea imparti companiile in doua categorii – castigatori (/supravietuitori) si perdanti ai crizei, mai nou mi se contureaza in minte si o a treia categorie: companiile care vor trece, de bine de rau, de furtuna, dar se vor impotmoli tocmai la mal sau isi vor gasi sfarsitul de abia dupa ce a iesit soarele.

Sunt cei care, in febra noii ordini economice, taie, fara nicio strategie, bugete, costuri, comunicare, investitii pe cale de finalizare, oameni. Sunt cei care, de frica inecului, dau disperati din maini si din picioare, haotic, fara o directie clara, lovind si in cei care i-ar putea trage in jos, si in cei care i-ar putea salva, doar-doar vor ajunge primii la liman.

Wednesday, 13 February 2008 12:24

Țara lui Dorel și a Ralucăi

Written by

Voiam de multă vreme să scriu un post despre Ţara lui Dorel, poate şi pentru că mă număr printre cei care urăsc respectiva campanie. Nu mă îndoiesc de eficacitatea ei comercială, dar am o problemă cu moralitatea ei şi cu mesajul social pe care îl transmite. Am întâlnit scene cu Dorel în viaţa reală. Nu o dată. De multe ori, finalul acestor scene nu e un packshot cu o sticlă de tărie. E un necrolog sau un diagnostic obţinut într-un spital de urgenţă.

Tuesday, 05 February 2008 11:15

PRivind la 2008

Written by

Bilanţurile ne-au rezervat întotdeauna surprize, an de an. O dată pentru că e complicat să anticipezi cum evoluezi tu până la 31 decembrie şi a doua oară pentru că e şi mai complicat să anticipezi cum au evoluat ceilalţi. Din fericire, în cazul nostru particular, rapoartele de final de an - mă refer la cele financiare - se opresc la noi pe birou. Nu vreau nici măcar să mă transpun în situaţia celor care au de explicat cuiva din afară care sunt mecanismele economice ale pieţei de PR din România. Să pornim doar de la faptul că în 2006 piaţa era estimată la 30 de milioane de EUR, că toată lumea e de acord că am crescut binişor în 2007, şi totuşi estimările curente - la fel de estimative ca şi cele din 2006 - stabilesc valoarea pieţei la 17 milioane EUR! Cu bătaie lungă spre 22-25 de milioane anul viitor, asta dacă nu scade leul pe final de an şi din 17 milioane numărăm 12 sau dimpotrivă… Cifrele, aşadar, pâinea noastră preferată în media relations, sunt pe cât de inexacte, pe atât de irelevante.

Monday, 04 February 2008 00:00

Cumpăr, dar Internetul ce zice?

Written by

Conform principiului: „o părere în plus nu strică niciodată”, tot mai mulţi consumatori decid să cumpere un produs numai după ce caută cât mai multe informaţii pe Internet. Nu o spun eu, ci un studiu comandat de European Interactive Advertising Association (EIAA). Am găsit studiul pe site-ul  HotNews şi rezultatele sunt foarte interesante.  Singurul meu regret este că nu a fost inclusă şi România. Sunt sigură că rezultatele ar fi fost şi mai spectaculoase, ţinând cont că la noi vânzările online prin card  au crescut de peste trei ori anul trecut, adică 450.000 de tranzacţii pe Internet.

Monday, 28 January 2008 12:13

Dănilă Prepeleac in reverse

Written by

Săptămâna trecută am participat la o întâlnire organizată anual de unul dintre clienţii noştri (cred că aş putea să spun că e vorba de MasterCard dacă-mi promiteţi că nu vă gândiţi că “vreau să le fac reclamă pe blog”, ok?) cu toate agenţiile din Europa. Evenimentul a fost foarte departe de obişnuitele serii de prezentări care te obosesc fără să prinzi de veste - am comentat, am discutat, ne-am distrat şi ne-am întors fiecare acasă cu tolba plină de idei.

Thursday, 17 January 2008 09:06

Ce bine că s-a terminat!

Written by

Friday, 02 November 2007 12:11

Pay it forward

Written by

O diferenţă fundamentală de atitudine a oamenilor de pe stradă care m-a izbit acum 10 ani în America s-a întors să mă şocheze în săptămâna petrecută la Philadelphia - în loc de privirile preocupate şi piezişe ale trecătorilor de pe Calea Victoriei sau Drumul Taberei, americanii îţi întâmpină privirea cu un zâmbet. E un început de conversaţie, în 99% dintre cazuri rămas fără urmări, dar un cu totul alt început de conversaţie decât în ţara-mi de baştină. Nu-ţi insuflă un sentiment de culpabilitate că exişti, că le-ai tăiat calea sau că le-ai intrat în raza vizuală fără petiţii prealabile. Pentru americanii de pe stradă eşti o fiinţă umană, poate eşti drăguţ îmbrăcată, poate ai o privire interesantă, oricine-ai fi câtă vreme nu te cunosc, beneficiezi şi tu de prezumţia de nevinovăţie.

Thursday, 01 November 2007 14:01

IPhone? Nu, multumesc!

Written by

Pentru pasionaţii de Mac, Ipod şi celelalte produse ale mărului, vreau să spun încă de la început că nu sunt deloc un fan. Asta şi pentru că, aşa, veţi înţelege de ce nu veţi citi încă un elogiu la adresa celui mai nou, mai fantastic şi mai nemaipomenit telefon mobil produs vreodată pe Terra. Pentru că mie nu mi s-a părut deloc extraordinar, ba dimpotrivă.

Friday, 26 October 2007 09:25

Streets of Philadelphia - not quite the end

Written by

În ziua a doua m-am simţit obligată să experimentez partea internaţională a Conferinţei Internaţionale PRSA. Nu că nu aş fi fost avertizată de multă vreme că interesul americanilor faţă de orice se întâmplă peste ocean - orice ocean - e limitat. Dar voiam să văd ce mesaje primesc din partea “noastră”, a internaţionalilor, şi cum diferă ele de propria lor gândire. Ultima invenţie pe care o auzisem de la un băiat care consilia companii americane în spinoasele probleme ale Europei de Est era că românii sunt în majoritate musulmani! Probabil că omul fusese în excursie la mare mai multă vreme şi nu ştia cum să-şi justifice decontul….

Tuesday, 23 October 2007 09:27

Streets of Philadelphia - sequel

Written by

Ne-a atras în ziua a doua un seminar despre etică, pentru că, alături de evaluare, e probabil cea mai spinoasă problemă a profesiei noastre. Oameni practici cum îi ştim, americanii au invitat în grupul de prezentatori o şefă de agenţie, sugestiv intitulată Utopia Communications, care s-a poziţionat de la bun început ca o agenţie etică. Bunul început venea după un final mai puţin bun într-o agenţie mai mare - evident, n-am aflat care - din care Ann Higgins a fost dată afară pentru un acces de etică. Ann a reacţionat foarte bine, a plecat şi a încercat să-şi demonstreze ei şi industriei că etica are şi ea valoare. Şi chiar foarte mare. Câţiva ani mai târziu, agenţia îi creşte cu 25% pe an, mult într-o piaţă aşezată, iar Ann e fericită şi pe lângă activitatea propriu zisă susţine training-uri de etică pe la alţii care au nevoie.

Monday, 22 October 2007 09:42

Conferința PRSA 2007 - Philadelphia

Written by

Cum ştiu că nu toată lumea care citeşte blogul nostru e neapărat om de PR, PRSA vine de la Public Relations Society of America, respectiv cea mai mare organizaţie profesională din lume, care astăzi (while you were sleeping, pentru că e o diferenţă de fus orar de vreo şapte ore fix) a adunat într-o singură sală 3600 de reprezentanţi. Prin reprezentanţi înţelegând că numărul de membri e muuuult mai mare de atât. Noi am fost o specie ciudată, având de traversat un ocean şi nu strada ca să participăm la reuniune.

Anul acesta PRSA împlineşte 60 de ani. Ca şi Forţele Aeriene ale Statelor Unite, după cum am aflat de la Lyn Sherlock, o Brigadier General, director Office of International Scurity Operations, Political-Military Affairs Bureau, Senior Military Representative to the Department of State, Office of the Secretary of Defense. Cu un discurs foarte sec şi foarte interesant a propos de menirea relaţiilor publice în transmiterea ideilor şi conceptelor către public.

Ionuţ ne-a trimis un set de întrebări, acelaşi la care a răspuns şi Radu şi mi-a dat emoţii…

1. Considerati ca exista in Romania o companie care sa aiba un “corporate blog” “ca la carte”? Care ar fi aceasta? Dar vreo companie care sa fie un exemplu clar de “asa nu”?

Vreau să sper că nu s-a inventat încă o carte de bloguri şi că suntem încă la faza în care fiecare organizaţie să-şi poată face un blog după cum îi place şi după cum consideră că o reprezintă mai bine. Cum întrebarea ne vizează şi pe noi, n-aş vrea să dau aici exemple concrete şi promit că e singura eschivă în acest set de întrebări.

Monday, 22 October 2007 09:34

Cum să educăm sifonarii?

Written by

De la o vreme, mi se tot întâmplă lucruri ciudate. Azi-dimineaţă, când mă luasem la trântă cu traficul mirific din superba noastră Capitală, un bătrân mi-a mulţumit că am oprit la trecerea de pietoni să îl las să traverseze. Nu era, pe semne, obişnuit cu asemenea “tratamente”.

La fel de ciudat mi s-a părut când un jurnalist mi-am mulţumit că nu intenţionez să vând subiectul lui (”exclusivitatea”) pe la alte publicaţii. Din nou, nu era obişnuit cu acest gen de tratament din partea unei agenţii de PR. E drept, am mai discutat despre asta, s-a mai scris pe bloguri despre cum unii şi-au făcut un obicei din a cere şi a primi răspunsurile pentru alte publicaţii. Am avut surpriza să aud chiar: “bine măcar că au apărut ambele materiale în aceeaşi zi, chiar dacă am citit răspunsurile la întrebările mele în ziarul concurent”.

Page 5 of 8

PRCC

Public Relations Companies Club

Contact Us

Address: 23 Eroilor Sanitari Blvd., Bucharest 5, 050471
Tel: +40 21 411 01 52;
+40 21 411 01 62
Fax: +40 21 411 50 41
E-mail

Who's online

We have 126 guests and no members online