Sorana Savu

Sorana Savu

15 noiembrie 2001 a fost ultima mea zi de munca. Veneam dupa patru ani de client service la Ogilvy & Mather si inca un an si jumatate de rodaj lucrând la Mmd Public Relations, pe post de PR Manager, cu Andrei Savu ca sef. In miez de noiembrie, am inceput cu Andrei sa ne gândim la un boutique de consultanta in comunicare pe care l-am numit Premium Communication. De atunci, venim in fiecare zi la birou nu ca sa muncim, ci ca sa facem exact ce ne place. Si, in cazul meu, exact ce am invatat la scoala – consultanta de relatii publice.

Wednesday, 05 October 2011 09:02

Cinci ani de blogging

In weekend blogul nostru a implinit cinci ani. Timpul s-a scurs asa de repede, incat am realizat post-factum ca am trecut peste aniversare. In octombrie 2006, eram singura agentie de PR cu blog colectiv, cu autorii la vedere, cu poza, bio si semnatura, cu motan blogger. Am fost primiti cu "incurajari" de la bun inceput, toata lumea isi imagina ca altceva nu ne-ar duce capul sa scriem pe blogul nostru decat chestii piaristice despre clientii pentru care lucram. Si ca oricum vom inchide blogul dupa cateva luni, cand moda va fi trecut.

Dar cum am fi putut sa ne inchidem blogul cand, an de an, el ne-a invatat atatea lucruri, ne-a ajutat sa cunoastem si sa intelegem mai bine atatia oameni, sa punem pe tapet probleme ale industriei despre care nimeni nu vorbea sau nu scria. Suntem, si in raport cu clientii nostri si in raport cu blogul, avocatii relatiilor pe termen lung.

Pe aceeasi idee, n-am urmarit nici cu blogul nostru, dupa cum nu urmarim nici in proiectele cu alti bloggeri, criteriile cantitative de succes. Dar la capitolul obiective calitative, a "livrat" peste asteptari intotdeauna.

Tuesday, 04 October 2011 06:40

Creatures of habit

Azi dimineata mi s-a intamplat un lucru ciudat - luasem sa citesc cel mai recent roman al lui David Lodge, care, fiind nou si englezesc nu e inca disponibil pe Kindle, si am gasit un cuvant pe care nu-l stiam. Reactia imediata a fost sa pun degetul pe cuvant, pe foaie. Dupa care m-am trezit si m-am crucit. Pentru cine nu stie, daca atingi un cuvant pe IPad, ai imediat acces la definitia lui conform unor dictionare pre-incarcate.

In mai putin de trei luni de utilizare de IPad, Jobs m-a obisnuit in asa hal sa pun degetul pe pagina electronica daca nu stiu un cuvant, incat acum caut acces la Oxford Dictionary si pe foile de hartie. Si nu e singurul obicei pe care l-am capatat in ultimii 10-15 ani. Dimineata, cum ajung la birou, deschid mail-ul si FB. Chestii pe care nu le puteam face acum 15 ani. Sau acum 5.

Wednesday, 20 July 2011 18:41

Don't buy these ships. Buy better ships

Seria a doua din "Viata la Casa Alba" incepe cu doua episoade in care fiecare dintre personajele principale este re-introdus, prin flashbackuri, in echipa. Aflam astfel ca omul de comunicare din "stafful" "presedintelui Martin Sheen" a fost, in viata anterioara, avocat. Genul de avocat platit regeste ca sa gaseasca solutii creative pentru a limita responsabilitatea companiilor in fata accidentelor. Cum ar fi cea a armatorilor in fata incidentelor maritime. Sam Seaborn e perfect in jobul sau si tocmai asta il siciie. Faptul ca, bazandu-se pe creativitatea sa jurudica, clientii nu se mai ostenesc la randul lor sa limiteze riscurile. Dimpotriva, le invita. Sunt pe punctul de a cumpara o flota la mana a doua relaxati fiind ca echipa juridica isi va face datoria si, in cazul unui accident nefericit, responsabilitatea va fi minima si primele de asigurare maxime. Facandu-si de data asta datoria nu numai fata de client, dar si fata de el, Sam indrazneste sa rosteasca in intalnire, cu voce tare, replicile din titlu. "Don't buy these ships. Buy better ships".

Wednesday, 20 July 2011 14:42

Prooveeerbeee

Deși toată lumea face mișto de proverbe și de fortune cookie wisdom, după cum face mișto și de învățămintele lui Coelho, mi s-a întâmplat de nenumărate ori în viață să-mi folosească sau să folosesc o asemenea zicere și la birou și în viața personală. Cel pe care-l folosesc cel mai des e "ce ție nu-ți place, altuia nu-i face". Altul care mă enervează de câte ori se aplică e cel cu "mintea românului a' de pe urmă", foarte des îți iese în cale "nu lăsa pe mâine ce poți face azi", deși e adevărată pentru unii și varianta "nu lăsa pe mâine ce poți face poimâine". Numai azi într-o conversație ne-am gratulat reciproc că ne-am găsit meserii ca brățările de aur, dar am comentat și că "ce vine de haram, de haram se duce" sau că "non licet bovis quod licet Iovis", asta e din latina de clasa a opta, sper că v-o amintiți.

Un sfat util și o vorbă deșteaptă sunt acolo unde nici nu te gândești, te ajută când nici nu știi și îți dau încredere câteodată și resemnare câte altă dată că toate's vechi și nouă's toate...

Friday, 15 July 2011 15:05

Economisești cheltuind

E un principiu pe care îl am și în viața personală și în cea de business. Mi-am spus întotdeauna că ideea nu e să strângi cureaua și să umpli cutia cu frustrări, ci să te gândești ce-ți dorești tu de la viață, pe bune și pe bune, și să vezi ce ai de făcut ca să obții fix aia. De asta, după Dacia 1300, în familia noastră n-a intrat nici Solenza, nici Cielo, ci un Renault Megane pe care, pe lângă faptul că ne ducea de colo până dincolo fără reparații, îl și iubeam grozav.

Monday, 11 July 2011 06:35

Looking for Richard at the Old Vic

Am așteptat mai bine de șase luni să ajung la Londra ca să-l văd pe Kevin Spacey în rolul lui Richard III. Foarte multe elemente din cariera și din personalitatea lui Spacey te pregătesc pentru acest rol, fie pe ecran fie pe scenă, așa că, a-l vedea up close într-o producție a lui Sam Mendes, cu care a mai colaborat în "American Beauty", e un eveniment la care poți să visezi și mai bine de șase luni. Cu atâta timp la dispoziție și terorizată că aș putea rata ceva din inteligența piesei, mi-am făcut temele și am văzut "Looking for Richard", am citit biografii mai recente ale personajului istoric și am parcurs din nou piesa în sine. După care am lăsat totul baltă și am așteptat.

Wednesday, 06 July 2011 05:48

Exercițiu de dimineață

Am citit și-am comentat de dimineață editorialul ăsta, prilej de amintiri pentru amândoi. După ani întregi în care mi-am început zilele de școală în frig, mormăind fără chef versurile imnului de pe atunci, sau mimând cântatul fără sunet, cam așa cum face mâța noastră din curte, Pisa, ultimul lucru pe care mi l-aș fi imaginat ar fi fost că-mi vor da lacrimile în Florida, în Sea World. Acolo, la începutul spectacolului cu balene ucigașe (americanii acceptă orice pretext să-și cânte eroii și imnul), sala întreagă s-a ridicat în picioare pentru un moment de comemorare și ca să cânte imnul.

Dacă nu eram impresionabili în copilărie, pentru cântarea propriului "imn" și cinstirea propriilor "eroi", mă întrebam ce ne-a adus lacrimile în ochi, în același timp, amândurora pentru eroii altora cu imnul lor cu tot. Așa e în America, am constatat azi citind si editorialul despre care vorbeam, lumea nu pune ghilimele nici la imn nici la eroi, și nu se jenează să-i cinstească, cu sinceritate și emoție, de câte ori li se oferă ocazia. Emoția asta, a unei mulțimi pestrițe, ne-a atins și atunci și ne-a atins și acum, doar citind versurile acelea:

Monday, 04 July 2011 13:39

De ce iubesc femeile?

De la începutul anului am participat la mai multe evenimente de sau despre business, la care invitatele erau femei. Nu știu dacă a fost întâmplător sau nu, dar așa s-au legat lucrurile și parca în jur aud tot mai des de asemenea întâlniri women only.

Nu sunt mare fan, a priori. Am făcut Liceul Pedagogic și Facultatea de Jurnalism și cunosc și metehnele majorității feminine. În plus, de regulă, mă deranjează să constat și cea mai mică diferență, și cea mai nevinovată segregare pe criteriul genului. O fi și asta o definiție a feminismului, poate.

Tuesday, 25 March 2008 12:44

Speed the plow!

Dacă titlul postului nu vă spune nimic, mie îmi aminteşte că sâmbătă, la Londra, am stat o oră şi jumătate la cinci metri distanţă de Kevin Spacey, care încingea scena teatrului Old Vic, alături de Jeff Goldblum şi de Laura Michelle Kelly într-o piesă semnată David Mamet. Probabil o să continuu să spun tot felul de lucruri cu sau fără sens în următoarele paragrafe, scuze, dar o asemenea experienţă te marchează rău.

Tuesday, 11 March 2008 12:42

Deci, lordul Lever avea dreptate!

Sau nu, nu ştiu dacă el a rostit faimosul “dicton” al advertisingului - “Jumătate din bugetele mele de publicitate sunt bani aruncaţi, problema e că nu ştiu CARE jumătate”. Când l-am auzit eu prima dată, lui îi era atribuit. Cert este că azi citesc în “Business Standard” ceva ce oamenii de marketing ştiu de câteva zeci de ani şi, iată, astăzi, ştiinţa a dovedit-o!

Citez “peste 50% din bugetele de marketing pe plan global au fost cheltuite degeaba, în 2007, potrivit unui raport întocmit de agenţia de monitorizare a eficienţei marketingului, Fournaise Group. Studiul, intitulat Global Marketing Effectiveness Report, a fost efectuat pe un eşantion de 3000 de specialişti în marketing de la diverse companii, inclusiv firme din categoria blue-chip.”

Page 2 of 15

PRCC

Public Relations Companies Club

Contact Us

Address: 23 Eroilor Sanitari Blvd., Bucharest 5, 050471
Tel: +40 21 411 01 52;
+40 21 411 01 62
Fax: +40 21 411 50 41
E-mail

Who's online

We have 118 guests and no members online

Search