Tuesday, 29 January 2008 11:16

Făt Frumos și cei 64 de pitici

Written by 

Rate this item
(0 votes)

s-ar fi putut numi reprezentaţia de duminică seara, cu baletul Teatrului Balşoi din Moscova, pentru că “Spărgătorul de nuci” nu era în nici un caz. Din cei 65 de oameni pe care organizatorii s-au mândrit că îi aduc pe scenă (o scenă neîncăpătoare şi sărac decorată), unul singur, Alexandr Volcikov, ne-a amintit că asistăm la un spectacol al Baletului Rus, în rest, vorba Ralucăi, puteai să juri că eşti la o serbare a liceului.

Coregrafia simplistă şi execrabil executată, accidentele de neconceput pentru o trupă de balet cu un nume aşa de mare, nepotrivirea flagrantă între partenerii de dans, haosul care a dominat scena, toate dublate de o coloană sonoră înregistrată şi redată prost, ne-au lăsat stupefiaţi. Respect baletul şi balerinii, mi se pare că sunt nişte oameni cu o voinţă şi o putere de muncă incredibile, că pot crea magie fără cuvinte şi pot emoţiona prin mişcare, dar duminică seară am trecut prin hohote de râs, uimire şi dezamăgire.

Fotoliul solistei, pe rotile, n-a fost la locul întâlnirii, saltul ei graţios s-a terminat cu o aterizare brutală şi inestetică la sol. O altă balerină - considerabil mai înaltă şi considerabil mai slabă decât partenera ei - şi-a luxat glezna şi a căzut în plin spectacol, fără să fi fost în mijlocul vreunui element de dans de maximă dificultate. Colegii ei n-au reuşit să se replieze şi au continuat să bântuie scena în zigzag, dând o nouă dimensiune balamucului care oricum înlocuise coregrafia.

Cu excepţia lui Volcikov, care a fost, realmente, strălucitor, toţi cei din jur erau ca nucile în perete, iar copiii din public nu ştiau dacă e cazul să aplaude frenetic - cum făceau unii dintre spectatori - să râdă sau să dea din umeri nedumeriţi - cum făceau alţii - nu prindeau sensul poveştii din care decorul lipsea aproape total şi aşa mai departe…

Am convenit, cu vecinii de rând, că Opera Română a prezentat, de-a lungul timpului, spectacole net superioare; că impardonabilele bâlbe pe care le vedem pe scenă nu sunt o iluzie optică şi că vom fi mai circumspecţi cu toţii data viitoare, la spectacolul cu “Lacul lebedelor”. În sensul că vom lipsi - motivat.

Read 7116 times Last modified on Wednesday, 25 May 2011 19:16
Sorana Savu

15 noiembrie 2001 a fost ultima mea zi de munca. Veneam dupa patru ani de client service la Ogilvy & Mather si inca un an si jumatate de rodaj lucrând la Mmd Public Relations, pe post de PR Manager, cu Andrei Savu ca sef. In miez de noiembrie, am inceput cu Andrei sa ne gândim la un boutique de consultanta in comunicare pe care l-am numit Premium Communication. De atunci, venim in fiecare zi la birou nu ca sa muncim, ci ca sa facem exact ce ne place. Si, in cazul meu, exact ce am invatat la scoala – consultanta de relatii publice.

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated. HTML code is not allowed.

PRCC

Public Relations Companies Club

Contact Us

Address: 23 Eroilor Sanitari Blvd., Bucharest 5, 050471
Tel: +40 21 411 01 52;
+40 21 411 01 62
Fax: +40 21 411 50 41
E-mail

Who's online

We have 136 guests and no members online

Search