Wednesday, 23 January 2008 11:29

Spiritul de echipă a expirat?

Written by 

Rate this item
(0 votes)

Raluca Zamfir a primit multe comentarii interesante ridicând o problemă pe cât de acută, pe atât de înecată de ipocrizie: cât de valoros e spiritul de echipă de fapt şi cât de multă lume munceşte realmente într-o echipă? Câţi se folosesc de echipă pentru a-şi ascunde grijuliu incompetenţa?

Fiecare dintre noi care a trecut prin companii mai mari are răspunsuri pentru toate cele de mai sus. În răspunsurile astea se regăsesc şi multe dintre motivele care i-au determinat pe mulţi (inclusiv pe mine) să spună, la un moment dat, “cum ar fi să lucrez numai pentru mine şi să plătesc numai pentru greşelile mele?” Când începi să-ţi pui asemenea întrebări, sfârşeşti prin a părăsi organizaţia şi, mai ales în comunicare, prin a te gândi la o afacere proprie.

Pe mine personal ipocrizia spiritului de “echipă” care creşte impresionant la succes şi tinde spre zero în caz de eşec m-a lecuit de ideea de a avea ierarhii în companie şi “echipe”. Avem o singură echipă, care se reuneşte de câte ori e cazul, în rest, fiecare are responsabilităţile şi meritele sale pe ceea ce face. Suntem, după cum mai spuneam pe blog, lupi singuratici. Am avut dificultăţi să explicăm asta în destule întâlniri de prezentare, pentru că spiritul de echipă, mai ales în organizaţiile mari, e o cerinţă care se iţeşte încă din anunţul de angajare şi atunci, prejudecata generală e că trebuie să fie ceva bun.

Dacă vrei personalităţi puternice şi oameni cu iniţiativă, mi se pare utopic sau de-a dreptul naiv să te gândeşti că vei putea angaja 50, îi vei pune la un loc şi ei se vor juca frumos împreună. Oamenii cu iniţiativă au idei, sunt competitivi, văd cine poate şi cine nu şi dacă, aşa cum povesteau mai mulţi pe blogul Ralucăi Zamfir, au şefi care au fost promovaţi din plictiseală, pleacă.

Sunt multe organizaţii în care intri nu numai pentru oameni, ci şi pentru că te-ai pregătit pentru industria respectivă, e domeniul tău de specializare şi pentru asta eşti dispus să înduri, o vreme, orice formaţie de luptă ţi se oferă. Jack Welch a stat 20 de ani în GE până să înceapă “reforma” şi, evident, când a început-o, mulţi l-au considerat un şef imposibil. Am întâlnit persoane care lucraseră în organizaţia lui şi care se schimbau la faţă când îi era menţionat numele la zece ani după ce părăsiseră organizaţia respectivă. Dar mi-e teamă că, în acest caz, asta spunea mai multe despre ei, decât despre Jack…

Nu peste tot poţi renunţa la echipe - nu poţi rezolva orice de unul singur. Dar cred că, atunci când ai ales sau ai ajuns să lucrezi cu echipe, e rolul tău, ca manager, să verifici recomandările şefilor de echipe, să vezi fiecare om şi prin ochii tăi, nu numai prin ochii lor, să te asiguri că un proiect de succes a avut succes şi în lumea reală nu numai în PowerPoint şi să sancţionezi ipocrizia. Nu ştiu dacă nu cumva ăsta e cel mai important rol al tău…

Read 8115 times Last modified on Wednesday, 25 May 2011 19:17
Sorana Savu

15 noiembrie 2001 a fost ultima mea zi de munca. Veneam dupa patru ani de client service la Ogilvy & Mather si inca un an si jumatate de rodaj lucrând la Mmd Public Relations, pe post de PR Manager, cu Andrei Savu ca sef. In miez de noiembrie, am inceput cu Andrei sa ne gândim la un boutique de consultanta in comunicare pe care l-am numit Premium Communication. De atunci, venim in fiecare zi la birou nu ca sa muncim, ci ca sa facem exact ce ne place. Si, in cazul meu, exact ce am invatat la scoala – consultanta de relatii publice.

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated. HTML code is not allowed.

PRCC

Public Relations Companies Club

Contact Us

Address: 23 Eroilor Sanitari Blvd., Bucharest 5, 050471
Tel: +40 21 411 01 52;
+40 21 411 01 62
Fax: +40 21 411 50 41
E-mail

Who's online

We have 104 guests and no members online

Search