Thursday, 28 September 2006 10:45

Igiena blogurilor

Written by 

Rate this item
(0 votes)

De cand am inceput sa ma obisnuiesc cu blogurile si sa incerc sa descopar rolul lor pe planeta, mi-au atras atentia o multime de articole din SUA, care, ca de obicei, e la ceva departare de noi si la acest capitol. Ca om de PR, ideea de blog - o chestie mai mult sau mai putin anonima, pe care oricine o poate folosi sa spuna orice despre orice altceva, fara riscuri, retineri si fara responsabilitate e datatoare de fiori. Nu am avut niciodata probleme cu opiniile asumate, dar cele venite de nicaieri si motivate de te miri ce, pot face foarte mult rau foarte greu reparabil.

Blogurile raman un lucru minunat - un spatiu in care esti singur in prezenta tuturor si poti spune lucrurilor pe nume asa cum vrei tu, fara cenzura. E si o forma de revolta impotriva comunicarii “oficiale”, care e de multe ori prea atenta la forma si prea putin atenta la continut. Le-am admirat de la distanta si acum, cand am la dispozitie propriul meu spatiu public/privat stiu ca mai devreme sau mai tarziu o sa ma farmece fara putinta de scapare.

 

Dar - americanii au descoperit - exista si reguli de igiena a blogurilor. Articolul Blogging the Hand That Feeds You, September 27, 2006, Matt Villano. New York Times (Free registration): http://tinyurl.com/jb386 vorbeste despre una dintre ele - cea care se refera la distinctia dintre persoana si angajat. Dintre individ si reprezentant (in)voluntar al companiei din care faci parte. Solutia pe care o dau ei e pe cat de simpla pe atat de la indemana - fiecare trebuie sa-si foloseasca bunul simt, si atunci blogurile pot sa faca bine si sa-si consolideze, in timp, credibilitatea - adica sa devina si mai puternice.

Sunt mai conservatoare din fire, dar am avut intotdeauna probleme sa-mi folosesc mail-ul de serviciu pentru a transmite mesaje personale. Faptul ca in antet sau in semnatura, pe langa numele meu, mai era si numele altcuiva (asta e, companiile la care am lucrat purtau numele fondatorilor lor) ma facea sa nu ma simt deloc in largul meu trimitand mesaje de tot felul amicilor sau rudelor, mai bine ma abtineam.

Blogurile sunt o chestie publica - pot fi citite de oricine, including your boss. Ok, la mine chestia cu seful nu se mai aplica, dar ele pot fi citite de oricine - asa ca trebuie sa te gandesti bine cand apesi butonul “publish” si sa fii pregatit sa-ti asumi urmarile. Si sa respecti regulile de igiena…

Read 2567 times Last modified on Tuesday, 05 July 2011 07:08
Sorana Savu

15 noiembrie 2001 a fost ultima mea zi de munca. Veneam dupa patru ani de client service la Ogilvy & Mather si inca un an si jumatate de rodaj lucrând la Mmd Public Relations, pe post de PR Manager, cu Andrei Savu ca sef. In miez de noiembrie, am inceput cu Andrei sa ne gândim la un boutique de consultanta in comunicare pe care l-am numit Premium Communication. De atunci, venim in fiecare zi la birou nu ca sa muncim, ci ca sa facem exact ce ne place. Si, in cazul meu, exact ce am invatat la scoala – consultanta de relatii publice.

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated. HTML code is not allowed.

PRCC

Public Relations Companies Club

Contact Us

Address: 23 Eroilor Sanitari Blvd., Bucharest 5, 050471
Tel: +40 21 411 01 52;
+40 21 411 01 62
Fax: +40 21 411 50 41
E-mail

Who's online

We have 111 guests and no members online

Search