Tuesday, 25 September 2007 11:24

Interviuri cu jurnaliști

Written by 

Rate this item
(0 votes)

Începem seria de interviuri cu jurnalişti - luaţi-le aşa cum le-am luat şi noi - ca pe nişte surse de învăţăminte. Şi scuze pentru lungimea posturilor, dar am preferat să nu le edităm în nici un fel. Pentru mai multe detalii despre ideea din spatele acestei secţiuni de pe blog-ul nostru (Turning the tables) vă invit să citiţi postul Interviuri cu jurnalişti.

1. Care sunt informaţiile de care ai nevoie de la o agenţie de PR sau de la un departament de PR al unei companii?
Informaţii relevante legate de clienţii firmei de PR sau de la biroul de presă al unei companii. Relevante, adică informaţii clare, neechivoce, concrete, care să poată fi utilizate pentru un material de presă, care, evident, trebuie să fie clar, neechivoc, concret. Pentru asta, este nevoie însă, în primul rând, ca întrebările să fie clare, neechivoce, concrete, pentru că altfel omul de PR are tndinţa să ofere răspunsuri incomplete, încearcă să ascundă adevărata informaţie legată de client. Exemplu de info relevante: rezultate financiare, tranzacţii, achiziţii, vânzări, proiecte, activitatea curentă.

2. În cât timp ai nevoie de răspunsuri, şi, de regulă, în cât timp le primeşti? De obicei, o solicitare din partea unui jurnalist are un dead-line până la care este aşteptat răspunsul. Preferabil este ca răspunsurile să parvină în cel mai scurt timp posibil sau cel puţin să se înscrie în acel dead-line. De cele mai multe ori răspunsurile depăşesc dead-line-ul, indiferent că este vorba de o agenţie de PR sau de biroul de PR al unei companii.

3. Cum vezi relaţia ideală cu un om de PR? Într-o relaţie ok jurnalist- om de PR există, inevitabil, concesii reciproce. Probabil, că, la fel ca oriunde, respectul mutual e esenţial.

4. Vă caută mai mult oamenii de PR pe voi sau voi pe oamenii de PR?  Care sunt motivele pentru care vă caută ei pe voi? Care sunt motivele pentru care îi căutaţi voi pe ei?
Oamenii de PR, în general, îl caută pe ziarist atunci când firma pe care o reprezintă vrea să iasă în presă cu ceva, de cele mai multe ori, mai puţin interesant pentru presă. De obicei, eu caut PR-ul pentru informaţii, atunci când conducerea firmei e în concediu/şedinţe/în altă parte decât la birou/în zone fără semnal pe telefon. Sau când nu am numărul şefului etc. Dar, de cele mai multe ori eu scotocesc după PR.

5. Există cazuri în care companiile pot oferi un număr limitat de informaţii, constrânse de legislaţia bursieră sau de contractele comerciale. În ce măsură consideraţi reală o asemenea explicaţie în momentul în care informaţiile cerute de dvs.  nu vă sunt comunicate? Uneori pot accepta/înţelege lucrul ăsta, alterori nu. Depinde şi de „greutatea” informaţiei, de importanţa ei. Răbdarea şi înţelegerea sunt calităţi pe care ar trebui le o aibă şi presa, şi bursa.

6. Trei situaţii care vă irită/ v-au iritat în relaţia cu un om de PR. Întârzierea cu care răspunde unei solicitări, dezinteresul (uneori) faţă de întrebările adresate, răspunsuri care nu lămuresc nimic sau incomplete, transmiterea unor informaţii cerute de mine şi altor jurnalişti (asta e inacceptabilă).

7. Enumeraţi trei situaţii în care relaţia cu un om de PR vă poate ajuta. Poate oferi infomaţii utile legate de o companie, poate lămuri unele chestiuni mai puţin accesibile presei, poate oferi sugestii, ponturi, poate facilita/intermedia comunicarea între ziarist şi conducerea unei companii. Simbioza cred că e temenul cel mai potrivit care să descrie relaţia presă-PR.

8. Există off the record? Când? Evident, există. Este o convenţie între cel care oferă o informaţie şi cel care o cere. Presa românească înţelege că „off the record” înseamnă „pe surse”, ceea ce cred că e puţin înceţoşat de confuzie şi generat de nepăsarea ambelor părţi.

9. Care crezi că sunt atribuţiile unui om de PR – cum crezi că se desfăşoară ziua lui de lucru? Cred că un PR e parţial imobilizat de o mică birocraţie, stresat şi asasinat de telefoane, e-mailuri şi tonuri nervoase/isterice (ştiu cazuri). Un PR bun (nu vorbesc de ăia mai puţin buni pentru că prefer să-mi păstrez optimismul) cred că e foarte (pre)ocupat, atât să înţeleagă domeniul din care sunt companiile pe care le reprezintă, cât şi de relaţia cu presa. Atât PR, cât şi ziaristul, trebuie să cunoscă domeniul pe care lucrează, atfel nimeni nu înţelege nimic şi apar eratele, nervii şi dreptul la replică. 

10. Ce aşteptări ai de la un om de PR – ca nivel de pregătire şi de informare? E vital ca informaţia care pleacă de la PR şi ajunge la ziarist să fie clară, explicită.

11. Vezi vreo diferenţă între oamenii de PR din agenţii şi cei din departamentele interne de comunicare ale companiilor? PR din companii sunt mai indiferenţi, oarecum, poate chiar mai delăsători. O bilă albă pentru cei (nu toţi, evident) din agenţii.

12. Care ar fi motivele pentru care ai pleca din presă şi te-ai angaja într-o agenţie de PR sau într-un departament de comunicare al unei companii? Momentan nu am astfel de motive. Un motiv pentru care nu aş pleca din presă ar fi poate teama de unele costrângeri din PR. Avantajele de PR aştept să mi le spună un PR. Creativitatea cred că se poate exersa/utiliza atât în PR cât şi în presă. Poate totuşi în PR îţi poţi permite să fii şi ceva mai „extravagant” (în sensul cel mai bun).

13. Ce sfaturi ai da unui om de PR pentru o relaţie bună cu jurnaliştii? Pentru asta cel mai indicat ar fi ca acea simbioză să se transforme, măcar pentru 3 zile într-un schimb de experienţă. Adică, PR să fie 3 zile ziarist (în cazul în care nu a fost înainte) şi ziaristul să fie PR pentru aceleaşi 3 zile. Cred că e vorba de înţelegerea a ceea ce cere un ziarist şi a importanţei acelei informaţii pentru el. Desigur, o astfel de atitudine ar trebui şi de partea ziaristului vis-a-vis de PR, atunci când îi spune că nu poate. Uneori, chiar nu se poate, dar unii ziarişti atunci când sunt refuzaţi devin ceva mai puţin politicoşi şi interpun între ei şi PR nişte decideli supărători. Uneori, se întâmplă şi invers. Ca sfat, mi-ar plăcea măcar să mi se răspundă în timp util, chiar dacă nu mi oferă informaţiile de care am nevoie, dar măcar aşa am o certitudine. Cel mai neplăcut este când PR nu-ţi mai răspunde la telefon, chiar dacă ştie că aştepţi ceva de la el. (poate chiar de aia?)

Read 7761 times
Sorana Savu

15 noiembrie 2001 a fost ultima mea zi de munca. Veneam dupa patru ani de client service la Ogilvy & Mather si inca un an si jumatate de rodaj lucrând la Mmd Public Relations, pe post de PR Manager, cu Andrei Savu ca sef. In miez de noiembrie, am inceput cu Andrei sa ne gândim la un boutique de consultanta in comunicare pe care l-am numit Premium Communication. De atunci, venim in fiecare zi la birou nu ca sa muncim, ci ca sa facem exact ce ne place. Si, in cazul meu, exact ce am invatat la scoala – consultanta de relatii publice.

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated. HTML code is not allowed.

PRCC

Public Relations Companies Club

Contact Us

Address: 23 Eroilor Sanitari Blvd., Bucharest 5, 050471
Tel: +40 21 411 01 52;
+40 21 411 01 62
Fax: +40 21 411 50 41
E-mail

Who's online

We have 128 guests and no members online

Search