Thursday, 15 March 2007 13:39

Errare humanum est, perseverare...

Written by 

Rate this item
(0 votes)

Trebuie să vă spun încă de la început că îmi plac situaţiile de criză. Ştiu că sună strident, dar asta e – sunt situaţiile în care mai toată lumea din companii îşi aduce aminte că există comunicare, relaţii publice şi planuri de criză. Mai mult, sperietoarea e uneori atât de mare, încât mulţi se pregătesc din timp, cu seminarii, programe şi planuri, implicând atât top managementul cât şi, uneori, field managementul. Şi au dreptate să fie precauţi şi să se pregătească. La urma urmei s-au scris volume întregi despre cum trebuie administrate situaţiile de criză, drept pentru care e clar că ceva, ceva tot e în ideea de planificare.

Dar nu despre asta voiam să scriu azi, ci despre acţiunile post-criză. Unii le numesc post-mortem, dar asta sună a ceva de genul „operaţia a reuşit, pacientul e mort”. Şi totuşi, ce se întâmplă după ce o criză majoră a trecut, indiferent de impactul şi rezultatele pe care le-a avut? Din experienţa mea, e uluitor cât de repede şi bine se revine la „căile bine bătătorite” de dinainte de criză. Am citit pe undeva că durerea nu lasă amintiri. Pur şi simplu, creierul refuză să-şi amintească durerea. Îţi aminteşti că te-ai simţit rău, eşti sigur că te-a durut, dar nu poţi să reproduci filmul durerii.

Cam aşa se întâmplă şi în multe companii după situaţiile de criză. Are loc o şedinţă, se face o trecere în revistă a perioadei recent încheiate şi se decide cum şi ce trebuie făcut mai bine data viitoare, dacă, Doamne fereşte, s-o mai întâmpla. În rest, s-auzim numai de bine, ne aşezăm din nou la drum. La drumul de dinainte. Spuneam că în multe companii se întâmpla asta. Dar nu în toate. Unele iau decizii curajoase şi lansează serii de programe de CSR, vopsesc biserici şi repară grădiniţe sau ajută bătrânii să treacă strada. Nimic rău în asta, dar oare nimeni din acele companii nu se întreabă dacă nu cumva răspunsul lor, venit în urma unei crize, nu e privit de publicuri ca un simplu exerciţiu de ipocrizie?

Bine, veţi spune, şi ce propui? Ca de obicei, propunerile sunt greu de făcut la modul general. Dar aş încerca o sugestie către acei manageri care se întorc atât de uşor în timp – dacă ceva n-a mers, schimbă, repară, ia atitudine! În general, asumă-ţi partea de responsabilitate şi ai curajul de a schimba întregul comportament al companiei, nu numai cel legat de comunicare. Nu e simplu şi, în mod cert, nu e comod. Trebuie să cadă nişte capete, trebuie schimbate mentalităţi.

Dar a recunoaşte, intern, că a trecut o criză, şi a insista să înveţi din ea toate lecţiile pe care ţi le predă e un prim pas. Dacă totul se întoarce pur şi simplu la matcă - uf ce bine c-am scăpat - e doar timp şi efort pierdut. Sigur, e o repetiţie bună pentru data viitoare. Care va veni, cu siguranţă, atât timp cât mergem înainte ca înainte.

Read 2825 times
Andrei Savu

Sunt inginer numai prin diploma, am fost jurnalist IT si economic pentru putin timp si apoi am inceput o aventura care mi-a adus pana acum multe satisfactii si multe zile de cosmar - relatiile publice. Am inceput cu un calculator si un telefon, la propriu, asa cum ii sade bine oricarui consultant si, incet, incet am reusit sa dezvolt o companie. Doar ca ani mai tarziu a venit momentul in care am realizat, impreuna cu Sorana, ca putem face mai mult si mai bine. Asa a aparut Premium Communication, la randul ei incepand cu doi oameni, doua telefoane si doua calculatoare. Acum suntem mai multi si mai maturi, iar in noiembrie 2011 aniversam 10 ani. E mult, e putin… Greu de spus. Dar e, in continuare, o aventura - cu satisfactii si zile de cosmar.

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated. HTML code is not allowed.

PRCC

Public Relations Companies Club

Contact Us

Address: 23 Eroilor Sanitari Blvd., Bucharest 5, 050471
Tel: +40 21 411 01 52;
+40 21 411 01 62
Fax: +40 21 411 50 41
E-mail

Who's online

We have 107 guests and no members online

Search