Sunt atât de fericit că de mâine începe din nou treaba! Am avut nouă zile de chinuri groaznice… Să vedeeem… încuiat în cameră până pe la 10-11 în fiecare zi, cu curtea asaltată de doi câini tembeli care au reuşit să se strecoare printre gratiile destul de dese ale gardului (credeam că numai noi suntem în stare de asemenea scheme, iată că m-am înşelat; oricum a fost nevoie de doi câini, pe unul singur nu l-ar fi dus capul).
Pisa a suferit cel mai mult pe această temă, a slăbit tot cocoţându-se în copac în viteză, iar în lumea noastră când îi spui unei doamne că a slăbit nu înseamnă că îi faci un compliment. Mi-a spus că singura mulţumire a fost că potăile spălau, în drum spre casă, farfuriile în care lăsăm noi zilnic resturi de mâncare. E şi asta o consolare, no more dishes for Pisa!
Revenind la mine - am fost abandonat de echipa mea de hrănitori, maseuri, vorbitori, pieptănători, n-am mai avut şedinţe, ziare de smotocit şi n-am mai putut să chinui pe nimeni deposedându-i de scaune, rostogolindu-mă peste tastaturi sau vărsându-le paharele cu apă pe birou. Viaţă e asta?
Noroc că Andrei a fost prin zonă. Am fost la el zilnic să mă plâng. Ştiu că are un cuvânt greu de spus în privinţa zilelor de concediu şi am încercat să-l conving să le scoată cu totul din calendar… Mi-a zis că asta m-ar putea lăsa fără blană şi nu cred că merită… Dar am promisiuni că în curând echipa de hrănitori, maseuri, vorbitori, pieptănători va creşte şi atunci mă voi răzbuna.
PS - înainte de Paşti am primit un pachet de la Whiskas! Mulţumiri Whiskas! Am încercat să completez talonul de răspuns, dar scrisul de lăbuţă nu e o chestie pe care voi aţi înţelege-o… Scriem la fel de urât ca doctorii… Aşa că da, am prieteni care au prieteni şi pisici care au prieteni, dar n-am cum să vă povestesc despre ei/ ele decât dacă vă postaţi chestionarele pe Internet. Capisci?
