Cat-astrophies (26)
Titlul exprima foarte bine chestiile prin care am avut eu de trecut vara asta. Motiv pentru care nici n-am mai avut chef de scris. Pentru scris trebuie sa ai o starrre, si gherutele bine ascutite, or eu toata vara am avut santier. Moloz in blana. Praf in mustati. Invitati nepoftiti in curte si prin case. Oameni in concediu, plus mutari de colo pana colo, de nu mai stiam pe ce scaun ma asezam si pe cine deranjam. Or daca nu deranjezi pe cine trebuie, de ce sa te mai deranjezi sa mai deranjezi?
Camera mea - un dezastru. Apoi, cica a fost curata, dar eu nu mai recunosteam oricum nimic, nu mai simteam nici un miros familiar, abia mi-am regasit canapeaua in care sa-mi infig ghearele. I-am rugat macar sa pastreze mocheta si m-am asezat pe ea in semn de protest, cand au scos-o in curte.
Am înţeles că rudele noastre britanice (British Shorthair, de exemplu) folosesc deseori expresia „God is in details”, probabil pentru a sublinia diferenţa dintre o pisică de stradă, comună, şi o pisică aristocată (sic!). Ei bine, Sorana a comis astăzi un păcat capital, vorbind neglijent despre subsemnatul la conferinţa AdRevolution.
Surse bine informate din piaţă (mulţumesc, ca de obicei, Andrei), mi-au spus confidenţial că s-a ridicat problema unei pisici pe blogul Premium. Cum Pisa n-a scris niciodată nimic pe blog (şi eu consider acest lucru un diferrrenţiator în sine!), rămâne întrebarea despre ce pisică e vorba.
Pentru ca s-a renovat blogul si am si eu acum spatiu sa ma desfasor, m-am gandit sa va arat ce fac eu la munca toata ziua... Sunt patron al artelor si, pentru cine nu ma cunoaste (????) sunt Morale Officer la Premium Communication. Cand nu ma ocup de core business - adica ceea ce vedeti in imagine, asist la sedinte, ma implic, iau cuvantul (si-l inec in mare, o mare miorlaitoare), citesc (si smotocesc) ziarele de dimineata si patrulez in gradina, unde mierlele, vrabiile, ciocanitorile, precum si Nelu Porumbelu cu nevasta-sa trebuie cu totii tinuti la respect. A hard day's work!
Am primit azi un brief şi fetele mi-au zis ca sigur e pentru mine. Eu nu am mai văzut aşa ceva, dar ele îmi spun că pe vremuri, în epoca de piatră, mai existau asemenea cerinţe:
“Va trimiti atasat un brief de media plan pentru lansarea unui comunicat de presa, insotit de un press release cu care intentionam sa iesim in tarile mentionate in brief.
Va rog sa tineti cont de deadline.
Daca doriti mai multe informatii nu exitati sa ma contactati”
De ce sunt nedumerit? Pentru că media planurile sunt pentru machete publicitare şi nu pentru comunicare, pentru că un comunicat de presă nu se lansează ci se transmite, pentru că media buying-ul şi PR-ul nu fac casă bună împreună. Şi pentru că, după ştirea mea - chiar şi după ştirea mea! - agenţiile mai şi scriu comunicatele de presă şi multe alte materiale şi vorbesc adesea cu jurnaliştii, nu dau pur şi simplu “send” la orice chestie, oricum ar fi ea.
Partea proastă atunci când stai într-o agenţie de PR e că afli tot felul de chestii despre ce fac alte pisici în lumea largă. Săptămâna trecută Oscar pisoiul care prevestea nu ştiu ce finaluri tragice a făcut prima pagină în presa în care nu faci prima pagină decât nud. Mă rog, era şi el nud, avea doar o zgardă la gât, dar nu asta e ideea. Prin grija Ralucăi - Raluca, cum care Raluca? - aflu asta şi mor de ciudă că tot ce pot eu să fac e să fugăresc mierle prin curte şi să mai prind din când în când câte un fluture crocant. De unde ştiu că e crrocant?
Am primit pe mail acest mesaj, si va rog sa ma ajutati si voi sa-l dau mai departe. Recunosc, e un mesaj foarte interesat, dar cum ma numar printre putinele necuvantatoare cuvantatoare, ma simt obligat sa vi-l supun atentiei. Multumesc pentru ajutor! Frffrfrfrfrffr
Salut!,
mai jos iti trimit un site unde poti semna petitia pentru infiintarea politiei animalelor si in romania. proiectul de lege exista, doar trebuie sa fie cat mai multi sustinatori. te rog mult de tot, daca poti sa semnezi si sa mai transmiti si la alte persoane care crezi ca ar intelege chestia asta. nu te implica cu nimic, nu va trebui “sa dai cu subsemnatul …”, dar poti avea satisfactia ca ai ajutat fiinte care nu se pot ajuta singure. http://www.thepetitionsite.com/takeaction/107215425 Petitie pentru sustinerea proiectului B486/08-05-2007 - Infiintarea Politiei Animalelor in Romania.
Şi nici măcar no lo sapevo, dar Interrrnetul mă învaţă atâtea lucrrruri! Ca să vedeţi cât de bine ştiu să-l folosesc, m-am dat azi pe statistici la Blog şi am constatat astfel că sunt popular în Italia. Cineva de acolo (cine, cine, de unde, de unde) s-a întrebat pe google.it Ma che ama Luca? şi, ce să vezi, a dat peste mine. Mă cheamă Luca, măi! Scrieţi cu diacritice!!! Şi, în general, nu mai discutaţi cu mine despre dragoste şi alţi demoni, e un subiect delicat.
În mod clarrr, sunt un pisoi neutrrru
Daca pana acum nu v-am parrrut suficient de verrrtical, obiectiv, imparrrrrrtial samd, sa stiti ca de sambata sunt neutrrrru beyond any doubt. Si mult mai rrrelaxat…
Pentru ca am fost incrrredibil de nerrvos in ultima vreme, scuipam, zgariam si muscam pe toata lumea, ca sa nu mai spun ca bagam spaima in pisicile din currrte cand scapam pe usa pe lângă picioarele colegilor (mai exact ale colegelor, ca Andrrei e mai vigilent), fetele m-au dus sambata la doctor sa ma opereze de nervi, draci si alte bazdacuri care ma napadisera, se parre, de prea mult strrrres la locul de munca ;-) .
Si de atunci incoace, mi se “farrrfaie” de toata lumea… Frrrrr….
Sunt sigur că multă lume se întreabă pe unde am umblat în ultima vreme, cum de n-am mai scrris nimic. Ştiu eu un banc cu elefantul şi şoricelul care mi se potriveşte - elefantul îl întreabă pe şoricel “mă, cum eşti tu aşa de mic şi de amărât pe lângă mine care sunt mare şi dacă vreau te fac praf etc etc etc” la care şoricelul răspunde “păi da, măi, elefantule, da eu am fost şi bolnav…” Deci dacă vă interesează ce a fost cu mine, aflaţi că am fost şi bolnav. Şi, spre deosebire de toţi colegii mei, am stat la serviciu în tot acest timp. Am înghiţit pastile şi, dacă stau bine să mă gândesc, am înghiţit multe, până când l-am prins în curte pe King Kong şi l-am altoit eficient. Am aproape doi ani experienţă şi asta se vede şi pe câmpul de luptă. Din curte.
Stau, mă uit, ascult şi nu înţeleg nimic. Trebuie că s-a întâmplat ceva foarte important şi grav, pentru că fetele au discutat astăzi aprins pe tot parcursul zilei. Şi clar că era o problemă importantă. Iar eu, ca morale officer am fost pus la grea încercare - păi cum să le împaci când sunt atât de preocupate şi de vehemente? Aşa că, într-un final, plictisit să tot încerc să înţeleg ceva, m-am retras într-un colţ în camera de meeting şi m-am hotărât să fac ce ştiu eu mai bine. Şi-am dormit…
Ei, poate nu. Motanii, da, judecând după ziua de azi. Am avut shooting. Adică a venit o fată cu un aparat mai mare decât avem noi la agenţie şi m-a pus să stau în mai multe feluri şi în mai multe locuri şi mi-a dat cu lumină în ochi. Aşa am ajuns eu pe televizor, un loc în care nu mai ajunsesem niciodată, dar care mi-a plăcut foarte mult. În televizor am văzut alţi oameni care se mişcau şi am încercat să le aplic acelaşi tratament prietenesc pe care îl aplic tuturor - o directă de dreapta, urmată de gheare şi o muşcătură. Dar orice le-am făcut, nu părea să-i impresioneze. Dacă mă gândesc bine, era ceva ciudat, pentru că păreau oameni de sticlă.
Today dimineaţă m-am trezit cu un thought, care nu-mi dădea pace. De ce se tot strâmbă de laugh colegii mei când încep să talk to them. Am făcut eforturi mari, Pisa helped, şi am învăţat a lot de cuvinte în limba unui motan pe care am înţeles că-l cheamă Shakespeare (lapte amestecat cu pere sau cam aşa ceva).
Şi mă tot ask myself care-i troublelul. Că citesc şi prin ziare, dimineaţa la monitoring, şi văd declaraţii peste declaraţii ale unor peoplei de business care toate seamănă cu my speech. Înţeleg că Pisa are acum probleme să mă understandă. Dar e her issue. Eu go ahead şi dacă perseverez, toţi veţi end up ca mine, one day. Sunt very sure de asta. Meeeaaaw…
Să vă povestesc experienţele mele personale cu re-brranding-ul….Şi ca să nu mai avem discuţii, precizez de la bun început că tot ceea ce vă scriu este adevărrrul şi numai adevărrrul. Pisicile nu mint - arrr fi mult prea complicat şi noi preferrăm să ne ţinem creierhul ocupat cu alte lucrurrri… mâncarre somn, jucăriii.
Dar să rrevenim. Când am venit eu în agenţie cu cărticică de identitate, fetele au văzut că mă cheamă Luca. Luca, Luca, ce fel de nume e ăsta pentru un motan? Fărră să mă întrebe şi pe mine cineva, au decis că mi-ar sta mult mai bine să mă cheme Max. Aveau ele ideea asta că pe o pisică trebuie să o cheme cu x sau s sau ţ, că altfel nu răspunde. Arăt eu a motan prrrost? Adică ce, nu ştiu cum mă cheamă?
De când a venit toamna, fetele îmi spun că toată lumea se plimbă. Pleacă şefi de redacţii, redacţii, şefi de agenţii, agenţii… Cât sunt eu de mic, mă pricep la asta. Înainte să împlinesc patru luni, schimbasem deja patru sau cinci case. O casă mai mare, dar cu oameni cărora nu le păsa de mine. Altora le păsa, dar mâncarea era proastă. Alţii îmi dădeau mâncare bună, dar îmi dădeau şi peste lăbuţe des - şi asta nu-mi plăcea defel.
Nu s-au împlinit 10 zile de când am fost numit morale officer, că m-a şi apucat angoasa. Cum să fac eu să mă achit de îndatoririle din job description? Cum să fiu creativ? Dacă vine Pisa şi-mi ia locul?
