Today dimineaţă m-am trezit cu un thought, care nu-mi dădea pace. De ce se tot strâmbă de laugh colegii mei când încep să talk to them. Am făcut eforturi mari, Pisa helped, şi am învăţat a lot de cuvinte în limba unui motan pe care am înţeles că-l cheamă Shakespeare (lapte amestecat cu pere sau cam aşa ceva).
Şi mă tot ask myself care-i troublelul. Că citesc şi prin ziare, dimineaţa la monitoring, şi văd declaraţii peste declaraţii ale unor peoplei de business care toate seamănă cu my speech. Înţeleg că Pisa are acum probleme să mă understandă. Dar e her issue. Eu go ahead şi dacă perseverez, toţi veţi end up ca mine, one day. Sunt very sure de asta. Meeeaaaw…
