Discutam aseară cu Sorana, încercând să găsim o soluţie la o întrebare delicată – ce faci atunci când două publicaţii concurente îţi cer, aproape simultan, un interviu în exclusivitate cu unul dintre clienţii agenţiei? Cum pe mine m-a mâncat limba să încerc un răspuns în trei variante, Sorana m-a rugat să scriu eu acest post şi să vă invit să vă exprimaţi părerea.
Problema e simplă doar la prima vedere, pentru că, de fapt, esenţială aici este dorinţa (şi convingerea) fiecărei publicaţii de a obţine un interviu în exclusivitate. Realitatea, însă, este că, de cele mai multe ori, intervievatul va da cam aceleaşi răspunsuri, va atinge cam aceleaşi idei. Vor rezulta două interviuri similare şi o mulţime de frustrări, justificate, din partea jurnaliştilor care îşi văd exclusivitatea compromisă.
Răspunsul meu, după cum spuneam, a fost unul în trei variante:
- Accepţi ambele solicitări, fără a face nici un comentariu. În definitiv, nu ai dreptul să refuzi vreuna din solicitări şi, stricto senso, oferi fiecărui jurnalist un interviu în exclusivitate. Ce întrebări pune, ce informaţii are şi află, sunt chestiuni care ţin exclusiv de priceperea jurnalistului respectiv.
- Accepţi ambele solicitări, atrăgând atenţia celui de-al doilea jurnalist că una dintre publicaţiile competitoare tocmai a avut un interviu pe acelaşi subiect. În definitiv nu e ca şi cum ai dezvălui un secret de stat, articolul va apărea oricum în cealaltă publicaţie.
- Accepţi prima solicitare şi te străduieşti să convingi cel de-al doilea jurnalist să îşi amâne interviul pentru altă dată, fără să-i explici de ce. Mi se pare cea mai păguboasă dintre variante, pentru că va citi articolul din publicaţia concurentă şi îţi va bate, pe bună dreptate, obrazul.
Din punct de vedere profesional, prima variantă mi se pare cea mai bună. E corectă, lasă loc la competiţie între jurnalişti şi nu impune nici un fel de constrângeri. Cine scrie mai bine, are informaţii mai multe şi din surse mai variate, va avea articolul cel mai bun. Decizia de publicare se ia în funcţie de planul editorial, aşa că nu există nici o garanţie că primul interviu va fi şi primul publicat.
Din punct de vedere uman, varianta a doua mi se pare cea mai bună. Dar profesional are o hibă. Nu e tocmai corect să dai informaţii despre competitori, chiar şi atunci când nu ai contracte de confidenţialitate.
Noi încă dezbatem subiectul şi aşteptăm păreri pro şi contra sau alte sugestii de la voi.
