“Nu stiu daca produsele din categoria tabletelor vor ramane cu noi sau nu in viitor”. Cuvintele astea au fost spuse in 2011 nu de un oarecare, pe strada, ci de unul dintre cei mai influenti oameni din Microsoft. Cand am citit prima data aceasta declaratie a lui Craig Mundie, pe atunci Director de cercetare si strategie al Microsoft, am crezut ca nu vad bine. La vremea respectiva deja tabletele competitiei se vindeau ca painea calda, vanzarile de PC-uri incepusera sa scada, iar Gartner publica deja rapoarte care indicau clar tendintele. Iar ceea ce a urmat a spulberat fara urma de tagada afirmatia de mai sus.
Mai mult, chiar Microsoft si-a adaptat strategia pentru a raspunde la piata. Doar ca a facut-o incet, timid si cu costuri de dezvoltare, probabil, imense. A platit costurile a ceea ce s-ar putea numi strategia “si noi…”. Iar deciziile strategice, asa cum se reflecta in produsele si serviciile din ultimul an, par a continua sa fie luate reactiv.
Nu doresc sa declansez o dezbatere privind oportunitatea lansarii tabletei Surface, pentru ca despre asta s-a scris deja enorm, pro si contra. Ceea ce mi se pare foarte interesant este decizia strategica din partea Microsoft de a deveni si un producator de hardware. Si noi… putem sa facem asta. Iar ca urmare, Microsoft acum are un protofoliu interesant: Windows (competenta principala), Office (competenta importanta) cu extensia pe Cloud, Xbox (competenta importanta) cu extensia pe Cloud, Surface (competenta adaugata nou), Windows Phone (competenta externalizata, deocamdata).
In timp ce Microsoft gandea aceasta structura si caile de atac, lumea s-a schimbat fundamental in jurul sau. Si nu e vorba numai de Marele Satan cu un Mar otravit (oare cand a avut timp sa devina asa Mare?). Alte companii s-au miscat repede pentru a prinde trenul. Dintre ele Google si Amazon au intuit corect piata si au luat decizia “si noi…” foarte repede. Si, extrem de important, au inteles cum sa isi extinda portofoliul pentru a-si folosi la maxim resursele. Google a reusit sa impuna Android si numai dupa acest pas a trecut la hardware. Si, cel putin pana acum, aceasta decizie pare a fi fost luata pentru a pune presiune pe ceilalti producatori de echipamente.
Alte companii au ales calea Microsoft. “Ne punem toate sperantele in ceea ce stim. In ceea ce suntem siguri ca este solutia verificata de piata si de viata. In ceea ce facem.” RIM, HP, Nokia, Dell sunt doar cateva dintre ele. Au ales sa-si spuna ca nimic nu s-a schimbat, precum credea si Craig Mundie. Strategia lor n-a fost nici macar “si noi…”, ci de-a dreptul “noi nu!”. Rezultatele se vad deja. Costurile de restructurare sunt enorme, piete intregi pierdute, viitor relativ incert, eforturi enorme, catastrofe de PR.
Pe vremea cand tabletele nu existau decat in serialele SF, unul dintre marii CEO ai Americii, Andy Grove, CEO Intel, publica o carte “Numai paranoicii vor supravietui”. Explicatia data de Grove pentru cresterea fantastica a Intel se baza pe o decizie strategica istorica – Intel a renuntat in anii ’80 la productia de memorii, fiind, la momentul respective lider de piata global. Si s-a apucat sa dezvolte microprocesoare. PC-urile nu existau, inca.
Sa revenim la strategia “si noi…” si viziunea de crestere a Microsoft. Intr-o lume in care Windows este standardul pentru PC-uri si nu exista copil care sa nu fi auzit de Windows, decizia de a-ti baza afacerea pe sistemul tau de operare pare atat evidenta cat si sigura.
Indraznesc o provocare: care ar fi fost costurile unei decizii strategice de mutare a intregii afaceri Microsoft pe Office? Si vorbesc de toate costurile, pe un orizont de timp de 10 ani, sa spunem. Plecand de la premizele ca piata PC-urilor isi va continua declinul, ca alte modalitati din ce in ce mai orientate pe mobilitate vor ajunge sa domine sistemele de calcul personale si ca tot mai multe afaceri se vor orienta spre Cloud. Adica exact ceea ce arata toate studiile de piata IT din prezent.
Trecerea Windows in plan secund ar fi insemnat eliberarea unor resurse uriase pentru Microsoft – atat financiare cat si umane. Toate aceste resurse ar fi putut ajuta compania sa faca tranzitia spre Cloud si sa impuna Office ca standardul de facto pentru dispozitivele mobile. Sa nu mai vorbim de castigurile pe care le-ar aduce variantele iOS si Android ale Office, tinute deja de peste doi ani in frau pentru a proteja Surface. Sau de echipele de dezvoltatori care ar fi stiut clar ce trebuie sa faca si mai ales ce nu mai trebuie sa faca.
Ca sa nu mai pomenim de extraordinara sansa de a da o linie clara de evolutie pentru viitor. Si de a reduce semnificativ luptele de putere inerente actualei structuri. In locul inevitabilelor dispute pe bugete de genul “unde investim, hardware, OS, Office, cloud, gaming, marketing, mobile”. Chiar, unde?
Si toate astea ar fi putut fi facute fara a renunta la Windows. De ce ar face-o? Windows este un generator important de profituri. Si a ajuns asa pentru ca am trecut prin era PC-urilor. Dar, cum spunea cineva “am intrat in era post-PC”.
