Am avut mereu o slăbiciune pentru gadget-uri, dar asta nu mi-a adus decât alte meciuri cu Sorana, pentru că, din fericire (pentru mine), mare parte din ele folosesc la “gaming” - adică îmi spăl creierii trecând de la nivel la nivel din… aproape orice, de preferinţă RPG, dar nu numai. De data asta, însă, gadget-ul cu pricina pare să promită să stingă mai multe diferende dintr-o singură apăsare pe buton.
Pe scurt, mi-am luat o carte… cam cât o bibliotecă! Un Sony Reader. Pentru cei care nu l-au văzut deja, o prezentare a lui poate fi găsită aici. Ca şi tehnologie, orice proprietar de laptop (indiferent de generaţie) va strâmba din nas. N-are de nici unele, dar ştie să redea cărţi digitale şi mp3-uri, dacă nu sunt criptate. Mai ştie şi pdf, dar n-are nici un fel de iluminare a ecranului – foarte important, pentru că impresia de hârtie e senzaţională aşa. A, şi n-are touch-uri. E plin de butoane…
Pentru că englezii citesc, Waterstone’s, care îl vinde oficial în UK, are la promoţie şi un CD cu vreo 100 de cărţi. Clasici, e adevărat, dar cei esenţiali. Şi, deşi nu se prea înghesuia lumea la standul de prezentare – deh, să vinzi gadget-uri într-o librărie ca Waterstone’s e o îndrăzneală – când am întrebat de unul în Londra, vânzătoarea s-a uitat mirată şi mi-a spus că trebuie să-l comand de pe net, că toate stocurile sunt epuizate. N-a fost chiar aşa, dar nu l-am luat din Londra, ci din apropiere – acolo stocurile stăteau ceva mai bine, pentru că tocmai “băgaseră” marfă.
Aşa că în loc de RPG-uri pe PSP, am încercat să fac o figură intelectuală în avion, la întoarcere. Am citit! Nu ştiu cât va ţine şi dacă mă va convinge să mă întorc la lectură în mod “profesionist”, dar e un început promiţător. Şi poate va convinge şi generaţiile născute cu Google, mess şi alte alea, că cititul merită – chiar şi electronic.
