Imediat după ce am văzut The Social Network, reacţia mea a fost: personajul Mark Zuckerberg este lipsit de etică! Nimeni nu are dreptul să-şi însuşească ideea altcuiva, chiar dacă îi aduce îmbunătăţiri şi se dovedeşte mult mai talentat decât sursa ideii. Apoi, m-am gândit că viziunea mea este probabil idealistă. Poate etica trebuie adaptată pentru lumea afacerilor, care e axată pe decizii rapide şi rezultate. Tocmai ca să nu mă pierd printre concepte neclare, am decis să apelez la DEX, inspirată de un alt film, de data aceasta românesc J. Iată ce aflăm în dreptul substantivului „etică”: „ştiință care se ocupă cu studiul teoretic al valorilor și condiției umane din perspectiva principiilor morale și cu rolul lor în viața socială; totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare; morală”.
Cu alte cuvinte, DEX-ul aruncă mingea în ograda moralei, pentru care primim următoarea explicaţie: „ansamblul normelor de conviețuire, de comportare a oamenilor unii față de alții și față de colectivitate și a căror încălcare nu este sancționată de lege, ci de opinia publică; etică.” Definiţiile nu sunt, bineînţeles, prea generoase, iar încercarea de a intra în detalii ne-ar duce către filozofie.
Dincolo de orice definiţie, eu cred în continuare că personajul Mark Zuckerberg este lipsit de fairplay. Şi dacă pentru prima situaţie - când, pe baza ideii celor doi canotori, dezvoltă varianta iniţială a Facebook - se mai pot găsi, cu greu, argumente în favoarea lui, în cazul eliminării prietenului său Eduardo, din punctul meu de vedere nu are nicio scuză. Dacă îl considera insuficient implicat în afacere, corect era să îi spună direct – iată şi rima J. Da, personajul este un programator inteligent, cu simţul afacerilor, dar din punct de vedere uman nu este un model pentru mine. În acelaşi timp, sunt conştientă că, din păcate, în business rezultatele cele mai bune le-ar obţine cineva care nu s-ar împiedica de atâtea principii.
Aşa că, până la urmă, alegerea este a fiecăruia: îi tratezi pe ceilalţi aşa cum ţi-ar plăcea să fii şi tu tratat sau îţi urmăreşti interesul fără să te gândeşti la altcineva şi te aştepţi, la rândul tău, să primeşti o „lovitură” în orice moment. Cu alte cuvinte, idealism versus spirit practic? Eu aş vrea să cred într-o îmbinare a celor două, dar e, probabil, pură dovadă de idealism J.
