Dacă mă întrebaţi totuşi, pot să vă dau toate detaliile, eu am fost cel care a suferit cel mai mult, blana mea numai ea ştie cât moloz a înghiţit, iar acum în loc de uşă am acest geam mare prin care îl văd pe Moga cum se zbate în fiecare dimineaţă să intre în lumea PR-ului. Ştiţi cum e aici, mulţi chemaţi puţini aleşi, n-am ce să-i fac! Moga, trimite un CV pe adresa mea şi te păstrez în baza de date! Poză am deja!
Cu aglomeraţia de strategii şi întâlniri din ultima vreme nici n-am mai avut timp să scriu un post, unde mai pui că 10 zile, cât a lipsit Andrei, mie mi-a revenit sarcina să am grijă şi de casă şi de curte şi de toate fetele! A fost o adevărrată prrrovocare, mă resimt până în ziua de azi… Oricum, lucrurile s-au mai liniştit, iar cu o cană de cafea în fiecare dimineaţă mă simt muuult mai bine. E adevărat că nu o beau eu, o bea Andrei, dar nici nu ştiţi câtă energie îţi dă mirosul de cafea proaspătă dacă tragi adânc pe nări şi torci în acelaşi timp. Nu încercaţi să faceţi asta, dacă nu suntem rude, cel mai probabil n-o să vă iasă…
M-am pus recent şi cu burta pe carte, orice om de profesie trebuie să se perfecţioneze, iar eu am descoperit că în raftul de jos din bibliotecă e suficient loc să mă aşez şi să mă întind ca să dorm mai bine în timpul şedinţelor. Aşa fac mai multe lucruri odată. Sunt atent la discuţii, stau cu burta pe carte şi, dacă oamenii ar înţelege limba mea aşa cum o înţeleg eu pe a lor (duuh!), aş putea să scriu şi meeting report-urile! Pa, mai vorbim! Sunt, cum spunea domnul preşedinte Sarkozy, very very busy!!!