Nu s-au împlinit 10 zile de când am fost numit morale officer, că m-a şi apucat angoasa. Cum să fac eu să mă achit de îndatoririle din job description? Cum să fiu creativ? Dacă vine Pisa şi-mi ia locul?
Uite-aşa, mi-a venit o idee. Mi-am adus de acasă (voi ştiţi că locuiesc în apartamentul meu, în ultima cameră din agenţie) jucăriile. Mie îmi place Garfield, am crescut cu Garfield, acum mă simt bine că sunt, în sfârşit, mai mare decât el, şi m-am gândit că dacă-l aduc de acasă la birou - târându-l pe jos prin tot holul, pe gresie - o să scap de anxietate.
Atâta doar că iar era să mă tragă lumea de mustăţi, pentru că m-am trezit să-l târâi pe Garfield pe gresie la opt seara, când nu mai era aproape nimeni în agenţie, şi şefa mea nu ştia ce intrus a pătruns pe uşa din dos şi face zgomote ciudate, pe hol. Eram eu cu Garfield!
Mi-a zis că e mai util să fiu creativ în timpul programului, când mă vede lumea; după program, degeaba mă dau în stămbi (whatever that may mean). Ca să nu fie chiar degeaba degeaba, am rugat-o să-mi facă o poză şi să o pună pe blog. Voila! Eu şi Garfield!
