Să vă povestesc experienţele mele personale cu re-brranding-ul….Şi ca să nu mai avem discuţii, precizez de la bun început că tot ceea ce vă scriu este adevărrrul şi numai adevărrrul. Pisicile nu mint - arrr fi mult prea complicat şi noi preferrăm să ne ţinem creierhul ocupat cu alte lucrurrri… mâncarre somn, jucăriii.Aşa că am adoptat greva tăcerii. Veneam la masă - evident, Luca, Max, tot mi-era foame, dar refuzam să vorrbesc cu ele. Cum să vorbeşti cu cineva dacă îţi spune cumva cum nu-ţi convine? Şi ce dacă era un nume nou? Mie-mi plăcea cel vechi.
Într-o zi, una dintre ele a… greşit bine… şi mi-a spus pe numele meu adevărat. Nu vă zic ce bucuros am fost! De când nu mai auzisem că mă cheamă Luca! I-am răspuns cu un rrrau, am facut tumbe, am mai spus rrrau rrau rrrau de mai multe ori, doar doar or înţelege şi, în cele din urmă, am constatat cu bucurie că mă iubesc şi mă înţeleg aşa cum sunt, fără re-brrranding.
Mă cheamă Luca…
