Sâmbăta seara e, în mod tradiţional, seara în care orice parcare de mall e plină - seara în care vin şi familii cu copii să ia cina într-o ambianţă mai colorată şi mai animată. Dar poate nu chiar atât de animată. Chiar nu era important pentru o familie sau pentru un cumpărător obişnuit, sau pentru un cinefil care voia să vadă un film să ştie în avans că urmează să se ducă într-un mall în care tocmai a descins poliţia? Şi să ştie despre CARE mall era vorba? În ce fel ar fi fost, în acest context, menţionarea numelui Plaza Mall “reclamă mascată”?
Dacă aş vorbi aici la modul general despre efectele bizare ale subinformării pe radio şi TV, cauzate de faptul că audiovizualul nu are voie să menţioneze nume de companii decât în contexte clar negative, aţi zice că din nou fac pledoarie pro domo. Vorbesc, însă, în particular - legat de incidentul din seara trecută, în care BGS şi membri ai lumii interlope s-au intersectat cu duritate într-un mall. Televiziunile care au raportat sâmbătă seara incidentul se fereau - din motive care-mi scapă - să spună care mall a fost scena incidentului. Chiar dacă mi-am petrecut zeci de ani în sectorul 6, din cadrele prezentate şi mie mi-a fost greu să văd că mall-ul cu pricina era Plaza.
Published in
PR
Sorana Savu
15 noiembrie 2001 a fost ultima mea zi de munca. Veneam dupa patru ani de client service la Ogilvy & Mather si inca un an si jumatate de rodaj lucrând la Mmd Public Relations, pe post de PR Manager, cu Andrei Savu ca sef. In miez de noiembrie, am inceput cu Andrei sa ne gândim la un boutique de consultanta in comunicare pe care l-am numit Premium Communication. De atunci, venim in fiecare zi la birou nu ca sa muncim, ci ca sa facem exact ce ne place. Si, in cazul meu, exact ce am invatat la scoala – consultanta de relatii publice.