În ultimele săptămâni, am văzut nume grele ale industriei de PR în Bucureşti şi le-am urmărit ulterior şi declaraţiile de presă. Experienţa noastră cu Paul Holmes ştiţi deja care e, am fost însă uimiţi să citim interviul pe care l-a dat în Capital, şi pe care îl găsiţi integral Rolurile de vânzare, promovare, comunicare, sunt separate în board-urile companiilor şi pe bună dreptate - de ce atunci le-am amesteca obiectivele? În logica aceasta, dacă PR-ul are obiectiv de creştere a vânzărilor, atunci HR-ul ar putea împrumuta obiectivele celor de la financiar, marketerii pe ale celor de la juridic şi toată lumea ar face treaba altuia?!?
Că, într-o lume a informaţiei în care oamenii iau decizii de cumpărare pe internet, PR-ul poate avea indirect un rol important în influenţarea acestor decizii prin prezentarea companiilor, a produselor şi serviciilor lor sau chiar a oamenilor din fruntea companiilor e cu totul altă poveste.
Un interviu la fel de simpatic are James Grunig, altfel un bun teoretician al PR-ului, pe www.wall-street.ro. Reia, aiuritor în contextul crizei financiare mondiale, un context în care comunicarea ar avea o şansă bună să-şi demonstreze competenţa, una dintre dilemele lui Luca. “Nu cred ca un domeniu atât de complicat precum finanţele poate fi înţeles de către practicienii in PR, mai ales daca nu sunt instruiti in domeniu. Cred, de asemenea, ca intr-o astfel de institutie PR-istul nu ia loc la masa deciziilor.”
Dacă respectivii comunicatori nu sunt “instruiţi în domeniu”, exact cum ar putea să comunice în domeniul respectiv? Dacă nu sunt instruiţi în domeniu, cum ar putea să ia loc la masa deciziilor? Dacă nu iau loc la masa deciziilor cum ar putea să contribuie la rezolvarea unei crize care are în foarte mare parte o motivaţie bazată pe percepţie şi lipsă de educaţie financiară? Dacă nu contribuie la rezolvarea crizei, exact ce rol au în instituţiile financiare? Dacă nu ei sunt cei care comunică (pentru că nu cunosc domeniul) cine comunică în marile instituţii financiare?
