Print this page
Friday, 03 October 2008 10:41

Din gură de guru

Written by 

Rate this item
(0 votes)

În ultimele săptămâni, am văzut nume grele ale industriei de PR în Bucureşti şi le-am urmărit ulterior şi declaraţiile de presă. Experienţa noastră cu Paul Holmes ştiţi deja care e, am fost însă uimiţi să citim interviul pe care l-a dat în Capital, şi pe care îl găsiţi integral aici, următoarea declaraţie - “Şi ceea ce vrea managementul de la agenţia de PR nu ar trebui să fie acoperire media, ci ceva mult mai tangibil: creşterea vânzărilor, creşterea loialităţii clienţilor, schimbarea unor atitudini, toate acestea sunt aşteptări legitime.”

Sunt de acord că acoperirea media nu e singurul criteriu de succes al unei campanii de PR, dar să vorbim despre creşterea vânzărilor ca obiectiv de PR mi se pare cu totul deplasat. Acum câteva decenii colegii noştri din advertising găsiseră o mantra pentru marketing manageri, când creşterea vânzărilor era pusă în sarcina agenţiilor de publicitate - “marketing sells, advertising tells”.

Rolurile de vânzare, promovare, comunicare, sunt separate în board-urile companiilor şi pe bună dreptate - de ce atunci le-am amesteca obiectivele? În logica aceasta, dacă PR-ul are obiectiv de creştere a vânzărilor, atunci HR-ul ar putea împrumuta obiectivele celor de la financiar, marketerii pe ale celor de la juridic şi toată lumea ar face treaba altuia?!?

Că, într-o lume a informaţiei în care oamenii iau decizii de cumpărare pe internet, PR-ul poate avea indirect un rol important în influenţarea acestor decizii prin prezentarea companiilor, a produselor şi serviciilor lor sau chiar a oamenilor din fruntea companiilor e cu totul altă poveste.

Un interviu la fel de simpatic are James Grunig, altfel un bun teoretician al PR-ului, pe www.wall-street.ro. Reia, aiuritor în contextul crizei financiare mondiale, un context în care comunicarea ar avea o şansă bună să-şi demonstreze competenţa, una dintre dilemele lui Luca. “Nu cred ca un domeniu atât de complicat precum finanţele poate fi înţeles de către practicienii in PR, mai ales daca nu sunt instruiti in domeniu. Cred, de asemenea, ca intr-o astfel de institutie PR-istul nu ia loc la masa deciziilor.”

Dacă respectivii comunicatori nu sunt “instruiţi în domeniu”, exact cum ar putea să comunice în domeniul respectiv? Dacă nu sunt instruiţi în domeniu, cum ar putea să ia loc la masa deciziilor? Dacă nu iau loc la masa deciziilor cum ar putea să contribuie la rezolvarea unei crize care are în foarte mare parte o motivaţie bazată pe percepţie şi lipsă de educaţie financiară? Dacă nu contribuie la rezolvarea crizei, exact ce rol au în instituţiile financiare? Dacă nu ei sunt cei care comunică (pentru că nu cunosc domeniul) cine comunică în marile instituţii financiare?

Read 10872 times Last modified on Wednesday, 25 May 2011 19:07
Sorana Savu

15 noiembrie 2001 a fost ultima mea zi de munca. Veneam dupa patru ani de client service la Ogilvy & Mather si inca un an si jumatate de rodaj lucrând la Mmd Public Relations, pe post de PR Manager, cu Andrei Savu ca sef. In miez de noiembrie, am inceput cu Andrei sa ne gândim la un boutique de consultanta in comunicare pe care l-am numit Premium Communication. De atunci, venim in fiecare zi la birou nu ca sa muncim, ci ca sa facem exact ce ne place. Si, in cazul meu, exact ce am invatat la scoala – consultanta de relatii publice.

Latest from Sorana Savu