De mai bine de zece ani sunt asaltată de telefoane de la agenţii de vânzări ai companiilor de asigurări de viaţă. De mai bine de zece ani am răspuns, la fel ca djin-ul din sticlă, în toate felurile la aceste telefoane, sperând că, doar doar, voi scăpa de pisălogeala lor nesuferită. Am fost amabilă, am fost politicoasă, am fost amuzată, am fost enervată, am fost indiferentă, am fost agresivă, am fost plictisită.Azi am primit din nou un telefon din partea unei companii de asigurări de viaţă. Şi, pentru că am împlinit aproape zece ani de stat în sticlă, am răspuns scurt că nu mă interesează şi am pus telefonul în furcă. Era o invitaţie la pitch. Am primit ulterior un mesaj de explicitare, în urma căruia mi-am cerut scuze şi n-am mai continuat discuţia. Nu era un pitch la care să fi putut să participăm, dar mi-a părut rău că telemarketingul a făcut în acest fel victime colaterale…
LE: cum astăzi am mai primit ÎNCĂ un telefon pe subiectele mele favorite - pensii private şi asigurări de viaţă - ţin să folosesc şi acest prilej ca să spun că voi continua să închei abrupt asemenea convorbiri telefonice, chiar şi cu riscul de a mă mai întâlni cu o situaţie de genul celei de mai sus. Nu pentru că sunt nepoliticoasă de felul meu, ci pentru că m-am săturat de telemarketingul pentru asemenea servicii.
LLE: două telefoane în mai puţin de zece minute…
