Am avut mari emoţii pentru ziua de astăzi pentru că, de câţiva ani de zile, de când am pus mâna prima dată pe o carte a lui Jack Welch, Straight from the Gut, Jack mi-a devenit un model de business, un Moş Crăciun la care să te întorci când eşti într-o zi proastă, sigură că găseşti un sfat iluminator în sacul său.
Am avut, aşadar, o mare strângere de inimă înainte de a-l vedea pe Jack in a live performance, doar Andreea a mai reuşit să-mi mai împrăştie din emoţii cu impresiile de după interviul din Business Standard. Întâlnirea cu Jack a fost, aşa cum spunea Tavi (Tavi Belu, nu Tavi Pantiş), cel mai tare mod de a-ţi începe săptămâna, o doză de energie pură, venită din partea unui om care a trecut de 70 de ani şi care încă mai e capabil să pună pe jar şi pe gânduri o sală de o mie de oameni.
Sursa lui de energie? Nu dietele macrobiotice sau faptul că are o a treia soţie şi frumoasă şi deşteaptă, ci curiozitatea continuă şi credinţa că în fiecare zi ai ceva de învăţat.
Jack vorbeşte ca un antreprenor şi s-a comportat ca un antreprenor în mijlocul unei corporaţii aparent inamovibile. E un om care îţi spune drept în faţă că, din postura de CEO, ai posibilitatea să alegi ce să faci şi ce să nu faci. Ai posibilitatea să-ţi reconstruieşti funcţia aşa cum ţi-o doreşti, în loc să laşi funcţia să te copleşească sau să te complaci în sistemele şi pârghiile pe care ţi le pune la dispoziţie. Sunt lucruri pe care aici le-am auzit de la antreprenori şi foarte rar de la manageri. Managerii de la care le-am auzit erau deja în liga mare şi făceau conştient pasul către leadership.
Nu-i de mirare că, din sală, cineva i-a adresat la un moment dat un comentariu lui Jack, explicându-i că în anii care au trecut de la plecarea sa din poziţia sa de CEO, multe lucruri s-au schimbat, poziţia de CEO s-a instituţionalizat, bla bla. Jack a răspuns sec: crezi că asta e ce crede Steve Ballmer despre el? Crezi că poziţia sa de CEO e instituţionalizată?
Jack inspiră - a inspirat teamă, a inspirat neîncredere, a inspirat scepticism pentru unii. Şi cred că de aceia prea puţin îi pasă. Jack inspiră - azi a inspirat energie, a inspirat curaj, a inspirat ambiţie, a inspirat încredere că uneori eşti pe drumul cel bun chiar dacă toţi ceilalţi merg în cealaltă direcţie şi, pentru o vreme, ai senzaţia că eşti pe contrasens.
Moş Crăciun trăieşte!! Şi m-am bucurat ca un copil de autograful care mi-a rămas pe carte, semn că la un moment dat am respirat acelaşi aer cu cel mai mare CEO al secolului. XX, XXI, ce mai contează?
Multe mulţumiri Mihaelei şi lui Octavian, care au avut curajul să viseze că-l vor aduce pe Jack în România şi iată că au şi făcut-o!
