Nu mai trebuie să spun că, la un concurs auto, stăteam fantastic de bine ca naţiune, nimeni nu avea mai multe Q7 pe cap de cumpărător ca noi.
Spuneam că parcarea de la Parndorf e de cinci ori mai mare decât cea de la Plaza. Spaţiile comerciale adunate se ridică la 280,000 mp. În atari condiţii, înţelegeţi pe deplin comentariul unui conaţional care, târându-şi pungile cu cumpărături îi spunea consoartei deziluzionat: „Păi dacă stai să te uiţi nu e nici măcar aşa de mare”. Cred că e clar că, naţie de cuceritori cum ne aflăm, nici America nu ne încape pentru că nici măcar mall-urile ei nu sunt aşa de mari. Nu vreau să-mi amintesc că venim dintr-o ţară în care acum 20 de ani puteai cumpăra doar oţet şi conserve de peşte dintr-un magazin…
Ei da! Anul acesta ca niciodată capitala vieneză a fost realmente repopulată cu români – ca să nu pară că exagerez, mă voi referi strict la Ring. Ring-ul a fost repopulat cu români. M-am bucurat că nu am văzut cerşetori. Că, după episodul trist al lebedelor, vienezii din Ring zâmbesc când aud că vii din România. Cumva, cu acelaşi sentiment cu care le zâmbesc ruşilor, în aşteptarea unei afaceri zdrobitor de bune. O fi bine, o fi rău, e oricum mai bine decât anul trecut când, român fiind, te întrebau dacă ai venit să lucrezi în Austria şi se uitau cu neîncredere dacă le spuneai că eşti în vacanţă.
Vânzătorii din magazinele de lux vorbesc despre România ca despre o ţară pe care n-o înţeleg. „Trimitem săptămânal 2-3 ceasuri în România (vorbim aici despre ceasuri care depăşesc 20,000 EUR bucata) şi chiar ne-am gândit să deschidem un magazin acolo, dar chiriile sunt absurde. Oricum nu e o problemă, românii ştiu unde să ne găsească şi vin aici pentru cumpărături.”
Ca să nu uit, am trecut în cartea cu comentarii preţioase uimirea respectuoasă a unui compatriot (ei, bine, bărbaţii le-au spus anul ăsta pe toate!) trecând prin faţa unei farmacii: “E o firmă celebră asta, Apotheke!” Cum germana nu mai e o prioritate pentru cei care stăpânesc engleza de bază, n-avea bietul om de unde să ştie că Apotheke înseamnă chiar Farmacie…
Orice român care se respectă ştie că atunci când vine la Viena în vacanţă, Parndorf, cu al său designer shopping outlet este un must. Tradiţia escalelor la Parndorf este, poate, mai populară decât vizitarea orăşelului de Crăciun dominat de privirile uşor dezgustate ale Mariei Tereza. Înlocuiţi în prima frază cuvântul „român” cu slovac, moldovean, ucrainean, ungur şi realitatea se păstrează. Parndorf, micul sătuc din împrejurimile Vienei a devenit capitala comercială central europeană.
Deşi nu este un mall, ci o adevărată cetate a mărcilor la preţ redus, deşi are o parcare cam de cinci ori mai mare decât cea de la Plaza România, Parndorf era ieri o cetate cucerită, sufocată de-a dreptul de hoardele de cumpărători. Parcările creative, direct pe benzile auto sau încălecate peste rondurile de verdeaţă, acum protejate de straturi de pietricele, mi-au evocat imediat Plaza. Şi nu degeaba. Vajnicii conducători auto care-şi găsiseră popasul pe asemenea locuri intangibile pentru vienezul de bun simţ erau trădaţi de numerele de înmatriculare – B49XXX, BV36 ETC, PH25XZY şi aşa mai departe.
Sorana Savu
15 noiembrie 2001 a fost ultima mea zi de munca. Veneam dupa patru ani de client service la Ogilvy & Mather si inca un an si jumatate de rodaj lucrând la Mmd Public Relations, pe post de PR Manager, cu Andrei Savu ca sef. In miez de noiembrie, am inceput cu Andrei sa ne gândim la un boutique de consultanta in comunicare pe care l-am numit Premium Communication. De atunci, venim in fiecare zi la birou nu ca sa muncim, ci ca sa facem exact ce ne place. Si, in cazul meu, exact ce am invatat la scoala – consultanta de relatii publice.