Nu pot să spun că mă omor cu firea după Viena. E un oraş interesant, populat, în majoritatea timpului, de oameni cu frica lui Dumnezeu, care n-ar munci duminica nici să-i pici cu ceară. Şi nici sâmbăta, dacă se poate… Am fost de acord cu Sorana pentru o nouă vacanţă la Viena pentru că mi-a promis o vacanţă liniştită; şi s-a ţinut de cuvânt. Dar nu despre vacanţă voiam să vorbesc. Ci despre Viena.La urma urmei, ca să poţi ţine un oraş într-o stare impecabilă trebuie să ai bani de cheltuit. Mulţi. Şi am aflat, pe pielea mea, cum se fac aceşti bani de către primăria (magistrartura) din Viena. Simplu. Se ia harta Vienei şi se colorează (cam cum ar face-o un copil de grădiniţă). Se colorează, însă, cu o singură culoare – albastru. Şi se declară zonă de parcare cu timp limitat. Oriunde ai parca! Oriunde, în Viena, adică. Nu vorbim de centru, ci de (aproape) tot oraşul.
Buun! Plătim pentru parcare, pentru că aşa se face în orice oraş civilizat – nu că Bucureştiul n-ar fi civilizat, dar noi n-am descoperit sistemul încă… A, da, dar nu. Nu e chiar aşa de simplu. Începi prin a primi o amendă (21 de euro) pentru că nu ştiai când ai ajuns (pe la ora 23.00) că a doua zi trebuie să te scoli la 7.00 să-ţi cumperi tichete de parcare. Te holbezi la amendă, înjuri în gând, dar te hotărăşti că trebuie să plăteşti. De unde iei tichetele? Mister. Total. Întrebi un poliţist, care se uită la tine ca la un picat din România şi-ţi spune, firesc, că de la tutungerie. Iei tichete, pentru toată ziua, să fie. Nu. Că nu e aşa de simplu. Pui matale două tichete în parbriz, iar peste două ore vii şi pui altele. Pe care trebuie să le şi mâzgăleşti cu data, ora şi, neapărat anul. Bine, dar dacă sunt la film, ce fac, mă ridic aproape de final să mai pun două tichete? Ridicare din umeri…
Nu intru în experienţa cu plata prin SMS. Dacă nu ştii germană n-ai nici o şansă.
Aşa că m-am întrebat ce face austriacul de rând, săracu’, când are maşină de parcat în Viena. Şi aşa am aflat de unde are primăria bani. Austriacul de rând plăteşte. 500 de euro pe lună, pauşal, pentru privilegiul de a-ţi parca maşina pe stradă în Viena. Şi noi care credeam că nivelul de trai din Austria e ridicat. Acum înţeleg şi de ce Parndorf-ul era plin de români. Păi nouă ne rămân ceva bani, spre deosebire de austriacul cu maşină în Viena…
