Nu înţeleg. Recunosc, s-ar putea să am eu o problemă, însă chiar nu înţeleg reclamele cu referire la perioada dinainte de 1989. Cel mai recent este un spot la un detergent de rufe, în care toată lumea râde, cântă şi dansează pe ritmurile muzicii anilor ’70. Nimic mai drăguţ – muzică, dans şi detergenţi. Reclama e veselă, mai vezi şi o figură de cântăreţ celebru la vremea respectivă.Ca să mă conving că nu sunt eu marcată de copilăria împărţită între cozile la lapte şi plimbatul cu bicicleta în parcul dintre blocuri, i-am întrebat pe cei mai „în vârstă” la ce îi duce cu gândul oricare din reclamele cu pricina – fie ea la detergenţi cântători, fie la ciocolata cu rom şi uniformă.
Răspunsurile, recunosc, mi-au plăcut: dacă detergentul e ca „ăla de pe vremuri”, atunci avem o problemă – ăla nu spăla, erau un fel de mălai amestecat cu tix. Iar ciocolata cu rom nu seamănă cu ce era pe atunci. Poate că persoanele cu care am vorbit eu nu erau publicul ţintă pentru aceste reclame. Poate – de fapt, cu siguranţă – există oameni care privesc acea perioadă cu nostalgie, nu pentru că vremurile erau mai bune, ci pentru că o asociază cu tinereţea lor.
În schimb, tânăra generaţie ajunge să vadă cât de minunat era pe vremea comuniştilor, cum oamenii cântau şi dansau pe străzi sau cât de înfloritoare erau acele vremuri de vrem să le readucem în prezent. Iar lucrurile sunt departe de a sta aşa, ba chiar sunt total opuse. Nu vreau să fac vreo analogie cu istoria altor popoare care au ştiut să memoreze şi să vorbească lucid zeci de ani despre ororile prin care au trecut. Dar poate suntem în stare să facem măcar atât – să nu mai proslăvim perioade nefericite ale istoriei.
Revin: nu înţeleg de ce uităm mizeriile prin care am trecut şi ne agăţăm de perioade cel puţin nefericite pe care să le prezentăm ca minunate. Cred că ne place să ne amintim numai că se putea merge cu uşurinţă – financiar vorbind – în concediu la mare. Dar să uităm că acolo, la mare, era mâncare diferită pentru români şi pentru străini, că nu puteai spune cu mâna pe inimă ce se află în farfuria ta – putea să fie orice de la soia până la gumă arabică, şi alte lucruri minunate de acelaşi gen. Noroc cu muzica aia de care spune reclama la detergentul de care vorbeam mai devreme.
