• Home
Monday, 07 May 2012 13:10

Industria ospitalităţii, adaptată şi reinterpretată

Written by 

Rate this item
(0 votes)

- Bună ziua, două salate cu feta, vă rog.
- Sigur, imediat…Nu mai avem două cu feta, doar una.
- Bun, atunci una cu feta şi una simplă.
- Vegi?
- Da, vegi.
- Imediat…Nu mai avem. Durează cinci minute să facă alta.
- OK.

E luată comanda, se face bonul, se plăteşte cu cardul, se caută POS-ul, se găseşte, se verifică să ne asigurăm că are toate găoacele de introdus cardul. Are, ca atare, se introduce cardul, de face plata. Să fi trecut cele cinci minute? Aparent nu, datr fiind faptul că salatele nu erau gata. După alte 10 minute, o colegă adună comanda, s-o pună pe tavă.
- Lasă, că mă ocup eu, zice cealaltă angajată care luase comanda (după încă 7 minute, timp în care ea servea şi alţi clienţi, iar colega săritoare stătea degeaba, s-a şi întâmplat).
Cine şi-ar fi putut imagina că două amărâte de salate se cumpără în 25-30 de minute de la KFC, într-un oraş din România, să zicem Brăila, deşi nu era sub nicio formă aglomerat?

Restaurant cu specific turcesc, patron şi parte din angajaţi turci, undeva în România. Mai mult sau mai puţin acelaşi număr de clienţi ca la KFC-ul din Brăila (pe care îl voi păstra mereu în memorie), ora prânzului.
Luat comanda – trei feluri de mâncăruri, de zeci de ori mai elaborate decât salatele de tristă amintire. Maximum şapte minute mai târziu toată mâncarea era pe masă. Nimeni nu s-a enervat, toată lumea a fost multumită. Preţul a fost similar cu cel de la fastfood, pastrând, evident, proporţiile.

Două atitudini diferite, două culturi diferite, o afacere care merge de mulţi ani şi una care se “plimbă” dintr-un centru comercial în altul, dar “dacă n-are lumea bani…nu merge, domnule, nu merge”. E drept, nu merge, dar nu pentru că n-ar fi bani, ci pentru că toate regulile impuse de amintitul fastfood la nivel mondial sunt ignorate cu graţie de angajaţi care se încăpăţânează să demonstreze că productivitatea muncii în România nu poate să fie similară cu cea din Vest. Şi vin “cotropitorii” străini să ne demonstreze că putem şi ştim să muncim, cu condiţia să jucăm după reguli, nu să le reinterpretăm.

Read 12236 times Last modified on Friday, 25 April 2014 12:24
Florenta Ghita

Dupa mai bine de opt ani de presa, inceputa la Curierul National si finalizata la Business Magazin, am trecut in tabara relatiilor publice. Asa se face ca acum lucrez ca si consultant la Premium Communication. In presa am ajuns gratie facultatii de Filozofie si Jurnalistica, unde in anul intâi am fost obligati sa facem practica jurnalistica. Iar departamentul Economic de la Curierul National a fost locul in care am facut eu practica, in 1997 si unde am si ramas sa scriu despre industrie. Ca sa pastram traditia, tot de industrie (mai precis metalurgie) ma ocup si acum, la Premium. Nu-i problema, si in viata civila sunt fan heavy metal.

More in this category: « Multumim frumos!

Leave a comment

Make sure you enter all the required information, indicated by an asterisk (*). HTML code is not allowed.

PRCC

Public Relations Companies Club

Contact Us

Address: Str. General Atanasie Demostene nr. 45
050502 Bucharest
Tel: +40 21 411 01 52;
+40 21 411 01 62
Fax: +40 21 411 50 41
E-mail

Who's online

We have 118 guests and no members online

Search