Sâmbăta trecută, am retrait un sentiment demult uitat – nu am ştiut cum a trecut o zi întreagă, deşi mi-am petrecut-o integral într-o conferinţă. Meritul Soranei Savu (dacă citiţi această frază, înseamnă că nu a şters-o, obligându-mă să o pun pe Facebook), în primul rând, pentru că s-a încăpăţânat să treacă peste cinismul meu şi să mă convingă să merg la amintita conferinţă, iar apoi, meritul celor de la Decât o revistă, care au adus oameni speciali, la încă o discuţie cel puţin interesantă din seria “The Power of Story Telling” (Pentru “veteranii” evenimentului: nu voi scrie despre Chris Jones sau despre Tom Junod. Sunt atât de spectaculoşi, încât scriitura mea nu le-ar face dreptate. Pentru începătorii într-ale relaţiilor publice, jurnalismului (şi nu numai pentru ei) Cynthia Gorney (http://journalism.berkeley.edu/faculty/gorney/) a rezumat perfect cum este cel mai bine să abordăm un subiect. Pe scurt, înainte de a scrie/comunica pe o anumită temă, este fundamental să înţelegem despre ce este vorba.
Concret, odată ce ai stabilit tema despre care comunici, este esenţial să cunoşti cât mai multe lucruri legate de aceasta şi să găseşti persoana care să te îndrume către detaliile relevante pentru tema în cauză. “Îndrume” este termenul cel mai important – nimeni nu va face munca de cercetare în locul tău, nimeni nu are timp, nervi, dorinţa de a-ţi da toate detaliile care chiar te interesează pe tine despre un anumit subiect (fie că vorbim despre clientul pemtru care comunici, fie că vorbim despre o sursă, un potenţial intervievat, subiect al unui articol). În schimb, cel care este sursa informaţiilor va fi dispus de cele mai multe ori să te îndrume către datele importante, să te “ajute să îţi faci temele”.
Iar dacă nu faci munca de cercetare, dacă nu cunoşti subiectul, contextul, datele semnificative, cu siguranţă nu vei putea spune povestea, nu vei putea comunica nimic relevant pentru publicul tău – “you have to understand it, in order to tell the story”.
