Vă voi spune o poveste - inspirată dintr-un fapt real ;) - care mi se pare foarte relevanta şi demnă de împărtăşit pentru că ilustrează mai multe principii la care ţin: 1. omul sfinţeşte locul; 2. prea multe proceduri te împiedică să lucrezi eficient; şi 3. nu judeca după prima impresie - prima impresie e mai mult o prejudecată decât o impresie.Evident, m-am obişnuit cu aceste bancomate pentru că pe ele le folosesc în majoritatea cazurilor. Dar, săptămâna trecută, n-am avut încotro şi a trebuit să retrag numerar de la un bancomat XYZ. Care nu eliberează cardul după fiecare tranzacţie şi, evident, nici după eliberarea chitanţei. Drept pentru care, mi-am luat banii şi chitanţa şi am lăsat bancomatul să-mi înghită cardul.
M-am prins ulterior că-mi lipseşte ceva şi, când am văzut că obectul în cauză e chiar cardul de companie, am intrat imediat în alertă. Am sunat la banca mea, ABC, am blocat cardul, după care am sunat la banca XYZ şi i-am anunţat că bancomatul lor de pe strada X conţine cardul meu. Mi-au dat transferul la o altă sucursală a lor, unde o doamnă foarte amabilă mi-a spus că la ei se adună toate cardurile culese de prin bancomate şi că e cazul să mai sun într-o oră ca să văd dacă şi cardul meu a intrat în recolta zilnică. Mi-a lăsat un număr de telefon şi o adresă.
Evident, cu altele pe cap - un eveniment despre carduri, în speţă - am lăsat totul pe luni, adică pe azi. Când am constatat că rătăcisem pe birou numărul de telefon primit iniţial şi am sunat din nou în centrala XYZ. Am cântat acelaşi cântecel, menţionând că undeva, la adresa x, se află o doamnă care mi-a spus că la ea va veni cardul meu. Mi-am imaginat că-mi va merge la fel de uşor ca joi. Dar, surprise surprise, m-am înşelat! De data asta, domnul de la carduri mi-a spus că nu nu nu, trebuie să-mi contactez banca mea, ABC, iar ei o să-mi spună cum pot să-mi recuperez cardul.
“N-aţi înţeles, eu nu de la banca ABC, ci de la banca XYZ trebuie să-mi recuperez cardul”, am încercat să-i explic omului de la celălalt capăt al firului. “Adică de la banca dumneavoastră, de la colega cu care am vorbit joi fir-ar să fie că nu-i ştiu numele.” “Nu, nu nu, nu există aşa ceva, de la banca dumneavoastră ABC aveţi de recuperat cardul.” “Păi ei nu-l au, e la dumneavoastră!” am mai încercat. “Vă dau telefonul de la sucursala noastră din centru”, zice el. “Ăhă”- zic eu, brusc descoperind pe birou hârtiuţa pe care-mi notasem datele de contact obţinute joi. Am lăsat-o cum a căzut şi am sunat din nou la doamna amabilă de joi.
Doamna amabilă era la birou. Şi putea fi găsită acolo, ea şi cardul meu, încă o oră. Am plecat în goană, am ajuns la sediul respectiv, am sunat, am găsit, am prezentat documente de identificare, mi-am recuperat cardul. Nice’n'easy.
Aceeaşi bancă, două proceduri. Una care m-a scos din pepeni, alta, mai fără proceduri, dar muuuuuult mai eficientă şi de care sunt foarte încântată. Cum să mai judeci banca?
