2. Va caută mai mult oamenii de PR pe voi sau voi pe oamenii de PR? Eu pe oamenii de PR, cu excepţia situaţiilor în care oamenii de PR au ceva de anunţat (comunicat de presă, conferinţă etc)
3. Care sunt motivele pentru care vă cauta ei pe voi? În genere, când au ceva de comunicat (punctual), respectiv o conferinţa de presă / eveniment, schimbarea unui om din cadrul companiei-client etc; am întâlnit şi situaţii în care m-au căutat când “clientul avea nevoie musai să spună ceva” (în 50% din situaţii s-a dovedit interesant şi pentru mine, în 50% mai puţin sau deloc)
4. Care sunt motivele pentru care îi cautaţi voi pe ei? În 99% din cazuri îi caut în momentul în care am nevoie de o informaţie concretă sau de o persoană de contact în cadrul companiei client (mai rar, dat fiind că şansele sa capăt contactul pe această cale tind spre zero).
5. Există cazuri în care companiile pot oferi un număr limitat de informaţii, constrânse de legislaţia bursieră sau de contractele comerciale. În ce măsură consideri reală o asemenea explicaţie în momentul în care informaţiile cerute nu îţi sunt comunicate? Sunt conştientă că este reală; în 90% dintre situaţii o accept ca reală şi pertinentă, chiar dacă încerc să fac rost de informaţia respectivă din alte surse; există (am întâlnit) şi situaţii în care această “scuză” a fost folosită pentru a masca lipsa de “apetit” (chef) a omului de PR de a face rost de informaţia respectivă. În mod penibil pentru banca respectivă (pentru ca despre o banca e vorba), am gasit informatia (dupa sapaturi ceva mai adânci) chiar pe site-ul lor, am publicat-o si am notat în text ca informatia provine de pe site, dat fiind ca reprezentantii companiei nu au putut sa o furnizeze pentru ca “sunt listati la BVB”. Nici macar dupa publicare nu a existat vreo reactie, iar lucrurile nu s-au schimbat în bine în relatiile de zi cu zi.
6. Enumerati trei situatii care va irita / v-au iritat în relatia cu un om de PR. Sunt nenumarate cazuri în care trimit un comunicat si suna apoi si întreaba “când va fi publicat”. De cele mai multe ori e vorba despre oameni care suna doar cu aceasta ocazie si nu sunt foarte siguri cine se ocupa de rubrica respectiva. Tot la capitolul asta, ma deranjeaza foarte tare oamenii de PR care îmi umplu casuta de mail cu varii comunicate despre salam, cârnati, produse IT, antivirusi etc - cu mentiunea ca DOAR la mine ajung. Din aceeasi categorie, ma scot din minti comunicatele de presa si diferitele tipuri de informari care vin nesemnate; pur si simplu e trântit la sfârsit un numar de telefon (în situatiile fericite) la care eu ar trebui sa sun si sa cer, eventual, cu doamna “departament de comunicare” sau cu domnul “relatii cu presa”.
Ma deranjeaza, din nou, situatia în care primesc o informatie (de orice fel) de la PR, încerc sa aflu mai multe lucruri (despre stirea respectiva, despre evenimentul organizat etc) iar omul de la capatul firului îmi spune ca nu stie si nici nu are cum sa afle, pentru ca pâna acolo i-a fost job-ul. Cel mai “tare” a fost cand o agentie a organizat un eveniment pentru o companie de asigurari, în afara orasului, dar oamenii de acolo nu stiau nici unde e locatia exact, nici cine va participa si nici scopul acestei întâlniri. Mentiune: era la 60 de km de Bucuresti, miercuri dimineata.
Mi se pare din nou extrem de neplacut când un om de PR promite un raspuns într-un deadline, revine la momentul deadline-ului si mai cere o zi-doua-trei, pentru ca peste înca o saptamâna (în care tu, evident, astepti un raspuns, doar ai cerut confirmare de 3-4 ori si ti s-a spus ferm ca vei avea informatiile!) sa-ti spuna ca acele informatii sunt confidentiale, sau oamenii care puteau sa raspunda sunt prea ocupati, sau ca pur si simplu nu vor sa comunice informatia respectiva.
7. Enumerati trei situatii în care relatia cu un om de PR va poate ajuta. Un om BUN de PR poate sa-mi dea cel mai rapid o informatie de background despre compania client si, eventual, câte ceva despre domeniul, subiectul sau tema respectiva. Daca îsi face bine treaba, cred ca este o veriga foarte importanta între mine si managementul companiei client, în sensul ca, uneori, poate face lobby pentru un subiect – evident, cu conditia ca subiectul sa si merite - în fata companiei respective - mai … refractara, sa spunem, la anumite tipuri de articole. De exemplu, am întâlnit o situatie în care omul de PR a fost cel care a reusit sa-l convinga pe directorul bancii ca, daca au cazut 3 locuri în top, asta nu înseamna ca trebuie sa refuze orice subiect legat de evolutia sistemului bancar, de cresterea creditelor, sau de evolutia activelor etc. Dinspre PR pot sa vina multe idei bune de articole, în sensul ca, daca exista disponibilitatea unor discutii între omul de pr si jurnalist, de aici pot sa apara idei care altfel ar putea trece neobservate.
8. Exista off the record? Când? Categoric exista off the record, chiar daca uneori e un cutit cu doua taisuri (adica m-am trezit si în situatia în care pt mine a fost off, am respectat aceasta întelegere, si am vazut informatia a doua zi pe o agentie de stiri, cât se poate de on the record). Totusi, pentru mine o informatie cu titlu de off the record ramâne asa orice ar fi; cu exceptia câtorva situatii (de exemplu daca aflu ca directorul unei banci pleaca de pe pozitia respectiva, si informatia vine chiar de la el) folosesc informatia off citând “surse din piata” doar daca o pot verifica din cel putin o alta sursa.
9. Care credeti ca sunt atributiile unui om de PR - cum credeti ca se desfasoara ziua lui de lucru? Mi-e tare greu sa îmi dau seama, dar cred ca (sau cel putin asa îmi închipui) ca este împartita între discutii cu clientii, relatie cu presa, monitorizare de presa… realmente, îmi e greu sa îmi dau seama. Din experienta mea, “de la capatul celalalt al firului” pot doar sa presupun ca sunt zi de zi foarte multe întâlniri, dupa cât îmi e de greu sa dau de unii dintre oamenii de PR :)
10. Ce asteptari aveti de la un om de PR - ca nivel de pregatire si de informare? Ma astept ca, cel putin la nivel de informatii generale, sa stie mai mult decât stiu eu despre clientul sau. Altfel spus, e complet aiurea pentru mine ca, înainte sa cer o informatie despre activitatea unui client, sa fiu mai întâi nevoita sa explic cam cu ce se manânca business-ul clientului respectiv. La fel, ar fi de mare ajutor ca oamenii sa cunoasca, macar la nivel general, notiunile de baza cu care lucreaza clientii lor - altfel spus, daca ceri o informatie despre marja de dobânda la creditele de X fel, sa nu primesti dobânda efectiva sau mai stiu eu ce. Ca nivel de pregatire, sincer, îmi este total indiferent - atâta vreme cât în comunicate (si nu doar) “s-au dus” se scrie cu cratima iar banca are o identitate si nu o “indentitate”. Pâna la urma, din punctul meu de vedere, omul de PR poate sa fie la baza si matematician, daca îsi face bine treaba.
11. Vedeti vreo diferenta între oamenii de PR din agentii si cei din departamentele interne de comunicare ale companiilor? Nu, daca e ca un raspuns sa vina târziu sau prost, el vine târziu/nefolositor si daca PR-ul e în acelasi birou cu managerul general. La fel, cu câteva exceptii, nici agentiile de PR nu mi s-au parut extrem de eficiente doar pentru ca sunt companii specializate.
12. Care ar fi motivele pentru care ati pleca din presa si v-ati angaja într-o agentie de PR sau într-un departament de comunicare al unei companii? Destul de improbabila, în cazul meu, o astfel de miscare, cel putin pentru moment; as renunta la presa, probabil, pentru un job în comunicare interna într-o companie mare, sau pentru unul în marketing. Altfel, nu cred ca am nervii necesari sa lucrez cu presa si sa fiu permanent între un ciocan fara coada si o nicovala boanta :) )
13. Ce sfaturi ati da oamenilor de PR pentru o relatie buna cu jurnalistii? În primul rând, sa fie onesti; daca ceva se poate face, bine - daca nu, macar sa spuna acest lucru de la bun început; la fel, daca se poate face, dar cu întârziere, ar fi bine de stiut de la bun început sau cât de repede.
Ar ajuta, uneori, sa mai coboare de la înaltimile la care multi s-au plasat, pentru a vedea de fapt si de drept despre ce scrie (vrea sa scrie) presa; nu ajuta cu nimic sa pompezi informatii pe care nu le vrea nimeni, chiar daca tu, ca om de PR, esti foarte consecvent si perseverent si crezi cu tarie ca foloseste cuiva informatia pe care o dai. As sugera ca, acolo unde se poate, sa nu mai fie o bariera între companie si presa - altfel spus, multe dintre informatiile pe care le intermediaza un om de PR ar putea fi transmise direct de catre “sursa”; acceptabil ca un manager e în genere foarte ocupat, dar from time to time cred ca jobul omului de PR e sa-l convinga pe manager ca o informatie furnizata într-o discutie face to face cu jurnalistul poate sa fie mai …interesanta, atragatoare si folositoare. Mailul îsi are rolul lui (glorie cui l-a inventat:)) dar comunicarea e mult mai vie într-un interviu direct.
Sa îsi aduca aminte sa tina legatura cu jurnalistii si atunci când nu au ceva de câstigat din asta - altfel spus, daca îmi dai constant informatii, îmi va fi mult mai usor sa procesez când voi scrie/voi discuta cu cineva din companie decât daca uiti de mine vreo 7-8 luni si în ajunul unui interviu îmi azvârli pe mail câteva cartoaie cu info despre companie….
