Turning the tables (6)
Sâmbăta trecută, am retrait un sentiment demult uitat – nu am ştiut cum a trecut o zi întreagă, deşi mi-am petrecut-o integral într-o conferinţă. Meritul Soranei Savu (dacă citiţi această frază, înseamnă că nu a şters-o, obligându-mă să o pun pe Facebook), în primul rând, pentru că s-a încăpăţânat să treacă peste cinismul meu şi să mă convingă să merg la amintita conferinţă, iar apoi, meritul celor de la Decât o revistă, care au adus oameni speciali, la încă o discuţie cel puţin interesantă din seria “The Power of Story Telling” (http://www.decatorevista.ro/storytelling/2013/index.html.
Puterea povestilor frumoase, spuse mestesugit
Written by Cristina Carp
De la evenimentul de vineri seara mi-au ramas în minte multe frânturi din discursuri. Din discutiile nascute în pauze. Din întrebarile si raspunsurile de la finalul fiecarei sesiuni. Din întrebarile mele pentru mine.
Nu obisnuiesc sa twitter-esc - mie îmi e greu sa-mi iau si propriile notite atunci când sunt absorbita de o poveste asa frumoasa precum cele spuse în prima seara a evenimentului minunat orchestrat de Decât o Revista… si recunosc ca le observam pe colegele mele - un pic invidioasa pe puterea lor de concentrare –cum împartaseau continuu impresii live de la eveniment si reuseau sa fie si conectate la tot ce se întâmpla.
În facultate, am avut două cursuri introductive de jurnalism – unul de scriitură de presă, celălalt de genuri. Unul, reconfortant, ne-a trecut prin toate regulile, ne-a spus cum se scriu titlurile, lead-urile, cate cuvinte are o propozitie, cate mesaje are un paragraf. Celalalt, al naibii de confuz, ne-a trecut si el prin toate regulile, adaugand la fiecare “da, dar…”
Ambele, în succesiune, mi-au fost de folos. Rules are meant to be broken. Dar ca să realizezi ceva ca lumea atunci când încalci o regulă, trebuie să o fi știut și să o fi respectat înainte. De asta, in a treia zi de conferinta, Cristi Lupsa l-a invitat pe Mike Sager sa tina un Master Class – asa incat, daca aflam ca toate regulile trebuie calcate in picioare, sa nu ne miram.
1. Cum vezi relaţia ideală cu un om de PR? Răspuns în deadline; ca idee, am nevoie de raspuns în două zile de la solicitare, iar răspunsurile vin: 10% în 2 zile; 40% în 3-4 zile; 30% într-o săptămână; 20% - niciodată. Răspuns util, măcar “pe lângă” întrebările trimise, dacă la obiect nu se poate întotdeauna. Mă aştept ca omul respectiv să încerce să găsească o soluţie într-o situaţie în care nu poate reacţiona/răspunde chiar cum aş vrea eu, chiar dacă e vorba doar de o soluţie de compromis, şi să nu fie doar o piedică între mine şi informaţia de care am nevoie.
Şi mă rog ce mare chestie ar fi asta ca titlu? m-aţi putea întreba pe bună dreptate. Toate interviurile sunt realizate de jurnalişti, ergo, interviurile sunt cu jurnalişti, cu cine altcineva ar putea fi? Interviurile noastre cu jurnalişti, însă, pe care vom începe să le postăm în curând, într-o categorie separată pe blog, sunt altfel de interviuri. Sunt interviuri în care ei sunt cei care răspund la întrebări, şi nu cei care le pun. Ideea acestui şir de discuţii ne-a venit în urma plângerilor, comentariilor (justificate) şi laudelor (rare) pe care le primim la adresa profesiei noastre şi a modului în care ea e reprezentată la noi în ţară.
Începem seria de interviuri cu jurnalişti - luaţi-le aşa cum le-am luat şi noi - ca pe nişte surse de învăţăminte. Şi scuze pentru lungimea posturilor, dar am preferat să nu le edităm în nici un fel. Pentru mai multe detalii despre ideea din spatele acestei secţiuni de pe blog-ul nostru (Turning the tables) vă invit să citiţi postul Interviuri cu jurnalişti.
1. Care sunt informaţiile de care ai nevoie de la o agenţie de PR sau de la un departament de PR al unei companii?
Informaţii relevante legate de clienţii firmei de PR sau de la biroul de presă al unei companii. Relevante, adică informaţii clare, neechivoce, concrete, care să poată fi utilizate pentru un material de presă, care, evident, trebuie să fie clar, neechivoc, concret. Pentru asta, este nevoie însă, în primul rând, ca întrebările să fie clare, neechivoce, concrete, pentru că altfel omul de PR are tndinţa să ofere răspunsuri incomplete, încearcă să ascundă adevărata informaţie legată de client. Exemplu de info relevante: rezultate financiare, tranzacţii, achiziţii, vânzări, proiecte, activitatea curentă.
