Săptămâna trecută am participat la o întâlnire organizată anual de unul dintre clienţii noştri (cred că aş putea să spun că e vorba de MasterCard dacă-mi promiteţi că nu vă gândiţi că “vreau să le fac reclamă pe blog”, ok?) cu toate agenţiile din Europa. Evenimentul a fost foarte departe de obişnuitele serii de prezentări care te obosesc fără să prinzi de veste - am comentat, am discutat, ne-am distrat şi ne-am întors fiecare acasă cu tolba plină de idei. Una dintre prezentările cele mai interesante a aparţinut unei persoane din afara companiei - respectiv lui Kyle MacDonald. Cine e Kyle? Habar nu aveam până acum o săptămână. Kyle e un Dănilă Prepeleac modern, de fapt un anti-Dănilă, care, într-un an de zile, printr-o succesiune de schimburi, a reuşit să schimbe o agrafă roşie de birou pe… o casă. Povestea lui Kyle o puteţi citi aici. Sună incredibil, e haioasă, iar Kyle şi-a păstrat bunul simţ şi auto-ironia şi admite în continuare că, atunci când a pornit aventura aceasta, nu s-a gândit nici o clipă că ea ar putea ajunge aşa de departe.
Pentru mine, experienţa lui Kyle mi se pare foarte elocventă pentru a arăta, pe un alt palier, cum funcţionează PR-ul. Cum, dacă dai fiecăruia ce îi trebuie, dacă ai o idee frumoasă şi riscantă, dacă o laşi să crească fără să te încrâncenezi să o măsori la fiecare pas şi fără să schimbi strategia în funcţie de rezultatele de moment, ideea poate să-ţi depăşească enorm aşteptările. Mi se pare, mutatis mutandis, că e o prezentare foarte bună a modului în care poţi evalua PR-ul. Şi mi se pare, de asemenea, că arată convingător ce înseamnă să crezi într-un vis şi să (scuze pentru clişeu) gândeşti pozitiv, chiar dacă lumea din jurul tău te trimite la culcare.
