Cu un incident rutier major inaintea noastra, am redus brusc viteza. Am realizat subit ca nu vom mai ajunge asa de repede acolo unde ne doream, ca masinile mari consuma mult, mai ales cand stau pe loc sau merg intr-a doua, ca va trebui sa le schimbam brusc cu niste citadine, renuntand la mirajul confortului interior si la vuietul familiar de turbo. Si ne-am trezit din betie.
Sigur, nu mai e ce-a fost, dar poate ce va fi de acum inainte e mai sigur si mai de durata. Accidentele pot fi mai putine si mai usor de prevenit daca ne dovedim buni soferi. Banii de benzina vor fi mai putini, dar ceea ce ni se cere acum nu este sa doboram recorduri de pista, ci sa rulam eficient, cat mai mult, pana acasa. Brusc, cei din jurul nostru nu mai sunt simple pete de culoare, ci capata contur si detaliu. Ne uitam cu atentie nu numai la ce rezultate obtinem, dar si la modul in care le obtinem, la costuri, eficienta si productivitate, notiuni care pana de curand ne erau straine sau irelevante.
Avem acum un alt val de adrenalina care ne poate anima la fel de bine ca betia vitezei, pastrandu-ne de aceasta data luciditatea intacta. E sentimentul de acuta atentie pe care il ai atunci cand ai evitat in ultimul moment un zapacit care voia sa intre pe banda ta sau sa iasa de pe o strada laterala fara sa se asigure. E un sentiment care te poate face un sofer mai bun si te invata ca viteza nu e totul, ba dimpotriva.
Suntem invitati sa ne privim masinile – companiile pe care le conducem – drept ceea ce sunt, nu ceea ce ne ajuta sa parem a fi. Drept niste mecanisme sensibile, care cer responsabilitate, atentie, buna intretinere si abilitati de condus si nu niste simboluri ale statutului sau niste vehicule de avansare rapida in societate.
Sa le adaptam la noile “conditii de drum” nu cu improvizatii periculoase, si incarcaturi peste gabarit, ci cu inovatii, cu utilizarea inteligenta a performantelor lor si cu bun simt in trafic, recastigat nu prin campanii plicticoase de educare ci pe o cale mai cruda, dar poate mai eficienta – privelistea ambuteiajului grandios de la orizont de care sta in puterea noastra sa ne tinem deoparte.
Editorial publicat in “Capital”, august 2009
