Ieri seara am avut o revelaţie. Venind de la birou şi negăsind loc de parcare din cauza unui (alt) meci pe Steaua – cum a trecut timpul, oraşul e plin de maşini acum – a trebuit să las maşina mai departe decât o las de obicei. Aşa că, mergând un pic pe jos cu Sorana, am început să ne uităm la „magazinele” copilăriei noastre. Şi… stupoare! Nu mai există nici unul, absolut nici unul. Poate doar cu excepţia magazinului de pâine, între timp transformat în chioşc cu de toate. Dar şi mai interesantă este înşiruirea actuală de stabilimente. Voi încerca să fiu cât mai precis, dar citez din memorie: geamuri termopan, chioşc, farmacie, BANCĂ, BANCĂ, casă de pariuri, second-hand, BANCĂ, cazino, BANCĂ, BANCĂ, Internet cafe, salon de cosmetică, BANCĂ, pâine, altă casă de pariuri.
Cel mai mult spaţiu este ocupat de bănci. Şi nu numai la parterul blocului de la Tricodava, ci absolut peste tot la parterurile blocurilor din Drumul Taberei. TOATE băncile îşi înşiră filialele la rând, din staţie în staţie de autobuz. Pentru o pâine mergi mai mult decât pentru un credit. Pentru legume trebuie să mergi la piaţă, dar cardurile şi conturile le iei de la parterul blocului. E clar, proletarii de altădată s-au transformat toţi în oameni de afaceri prosperi.
City of London nu are nici pe departe concentraţia de bănci pe metrul pătrat de la Tricodava. Şi atunci, de ce ne uităm la ei ca la capitala financiară a lumii? Eu propun să numim Bucureştiul capitala retailului financiar şi să chemăm Guiness Book of Records pentru omologare. Dat fiind apetitul pentru extindere al băncilor şi numărul nou veniţilor pe piaţă, e clar că în câţiva ani vom putea închiria cutiile de chibrituri ale comuniştilor pentru micro-oficii bancare. Pe palier, ca să nu mai obosim mergând până jos pentru un credit.