Până aici nimic deosebit, veţi spune. Poate. Dar motivul pentru care scriu aceste rânduri este că nu înţeleg de ce un concept simplu şi generos poate fi atât de discutat – de principiu şi nu prin prisma formelor pe care le îmbracă. Face sau nu o companie profit prin programe de CSR? Îşi face sau nu reclamă ieftină şi lipsită de etică pe seama unor grupuri defavorizate? Chiar le pasă de încălzirea globală sau doar plantează copaci pentru a apărea la ştiri? Sunt doar câteva din întrebările şi dezbaterile care „se poartă”.
Părerea mea – şi am contrariat deja mai multă lume cu intransigenţa cu care apăr această părere – este că ar trebui să primeze RESPONSABILITATEA socială. Atât la iniţiatorii programelor cât şi la cei care le prezintă. E chiar atât de greu să faci diferenţa între responsabilitate şi truc de marketing? Eu cred că nu şi reacţiile la unele dintre „programe” precum şi aprecierile la adresa PROGRAMELOR de CSR spun deja că o diferenţiere se face. Din păcate, atât reacţiile cât şi aprecierile sunt mai mult pe bloguri şi în comentarii decât în articolele care tratează subiectul.
Cred cu tărie – am susţinut acest punct de vedere de nenumărate ori până acum şi voi continua să o fac – că programele de CSR trebuie făcute pentru a AJUTA. Cum anume rămâne o întrebare deschisă. Dar dacă vom continua să dezbatem de dragul audienţei imaginându-ne că „facem PR” CSR-ului, mi-e teamă că rezultatele vor fi contrare. E într-adevăr mai greu să convingi un director general să-i pese, dar odată ce ai făcut-o ai câştigat un om, pentru totdeauna. Altfel, ai un client căruia i se pare că poza cu el vopsind gardul unei şcoli e prea mică. De fapt e la dimensiunea potrivită gestului…
