Foarte animată discuţia de la RoNewMedia 3.0 de azi pe tema bloggeri vs. jurnalişti. Argumente pasionate şi (nu puţină) agresivitate au condimentat discuţia. Ce mi s-a părut mai puţin clar – spre deosebire de poziţiile antagoniste ale participanţilor – a fost “firul roşu” al discuţiei. În ciuda repetatelor apeluri la conciliere, părţile au părut că rămân pe poziţii divergente – bloggerii nu vor să fie numiţi jurnalişti, iar jurnaliştii nu vor să fie consideraţi bloggeri.Şi ce e rău în asta? Fără să vreau să iau partea unora sau altora – şi pentru că am fost prins în nenumarăte discuţii de genul PR-işti vs. jurnalişti – mi se pare că problema trebuie privită dintr-un alt unghi. Părerea mea este că bunul cel mai de preţ pe care îl au bloggerii este INDEPENDENŢA. Nu morală, etică sau material. Ci pur şi simplu puterea de a scrie ce doresc, când doresc, fără constrângeri. Este, sigur, şi cel mai important punct slab – ca şi democraţia, libertatea absoluta poate duce la abuzuri.
Şi atunci de ce încercăm să constrângem bloggerii şi să-i aducem la statutul de jurnalist? Sigur că fiecare comunitate luptă pentru a-şi proclama autoritatea în mediul informaţional. Dar aşa cum hârtia nu a dispărut o dată cu apariţia laptopului, nici ziarele nu vor dispărea din cauza internetului. Cel puţin nu în viitorul imediat. Iar pentru informaţiile zilnice, jurnaliştii din presa scrisă se luptă de ani buni cu TV-ul şi cu radioul – şi nu există un câştigător declarat. Şi atunci, de ce discutam despre jurnalişti VS. bloggeri?
Am remarcat o întrebare (din două părţi), cu ridicare de mână – şi nu s-a ridicat decât o mână într-o sală plică de oameni – „cine de aici are încredere 100% în ceea ce scrie în ziare/pe bloguri?” Nimeni (cu o excepţie). Răspunsul era evident şi previzibil, dar poate că întrebarea trebuia pusă altfel „Cine crede mai mult în ce citeşte în ziare faţă de ce citeşte pe bloguri?” Aş fi fost foarte curios să văd reacţia unei săli în care la fiecare două-trei scaune era un laptop deschis cu blogging live de la eveniment.
Şi o idee de încheiere – şi vreau să-l citez şi pe Costi Rogozanu „mi-ar fi plăcut ca romantismul în blogging să fie mai de durată”. Este trist, dar bloggerii de pe scenă au declarat sus şi tare că blogurile lor sunt acum nişte AFACERI. Nimic rău în sine, dar atunci de ce se feresc de categorisirea drept „jurnalişti” – fac bani din informaţii si opinie…
