Management (44)
Cine a ajuns sa conduca pe autorutele din Germania stie ca betia cea mai periculoasa si mai tentanta la volan e betia vitezei. Regulile jocului sunt brutale si eficiente. Ai nevoie – neaparat – de o masina tare, toata lumea merge cu viteze aiuritoare si te impinge sa ajungi si tu intr-un timp minim la destinatie, ca vrei ca nu vrei. Accidentele sunt rare, dar cand se intampla, se intampla si angreneaza multi nevinovati pe seama putinilor sau unicului culpabil.
Pe autoruta am mers si noi – daca nu la propriu – macar in mediul de business in Romania ultimilor ani. Cresteri mari, presiune puternica a participantilor la trafic si o piata care te impingea inainte si te obliga sa-ti turezi motoarele si sa-ti cumperi cele mai tari masini ca sa poti profita.
Anul acesta mi-a fost extrem de greu sa gasesc subiecte potrivite pentru examenul de la facultate. De obicei caut subiecte distincte pentru fiecare student si ma uit dupa subiecte de comunicare mai generoase, unele mai dificile, altele mai “light”. Anul acesta aproape ca nu am gasit subiecte “light”. Iar examenul e, totusi, la un curs de Campanii de PR si nu la Crisis Communication.
Pe final de an, am comentat cele petrecute in 2009 intr-un articol in Capital.
Înţelepciunea populară ne învaţă că răceala trece în şapte zile cu medicamente şi într-o săptămână fără. Cum necum, părem să fi asimilat dictonul popular în modul în care tratăm şi criza din acest an. După ce am stabilit că ea nu-şi are originea la noi, ci e un fel de epidemie – ceea ce e corect – am stabilit cumva, cu mioritică resemnare, că nici n-avem ce-i face, drept pentru care, dacă stăm cuminţi şi aşteptăm, ea va trece de la sine. Ceea ce nu mai e corect.
… asa cum ma intreba o prietena pe FaceBook, dar multumesc inca o data echipei Biz pentru o zi superba. Cred ca, lasand oboseala la o parte, si pentru ei au fost 48 de ore frumoase, au fost multi cei care au trecut prin “redactie” sau pe pagina lor de FB sa-i felicite si cred ca, timp de doua zile, au fost cea mai bucuroasa si mai tonica echipa de presa.
Pentru mine, invatatura cea mai stranie a fost ca mi-e extrem de greu sa iau un interviu unui om pe care il cunosc bine. Alta e ca, in presa, intr-o singura zi, vezi cu mult mai multi oameni decat vezi intr-o zi de lucru de agentie. Si asta nu cred ca avea neaparat de-a face cu faptul ca eram in mall si venea lumea la sale-uri.
Multumesc, de asemenea, pentru poza asta cu Denisa. Pentru mine, e Priceless.
Am citit in ultimii ani o multime de carti istorice - nu, nu romane, ci din acea categorie non-fiction care la noi este extrem de putin dezvoltata. Carti despre istoria Frantei, a Marii Britanii, personaje fascinante din istoria artei, in fine. De la un punct, un lucru a inceput sa-mi atraga atentia pe ultima coperta a tuturor acestor carti - autorii aveau in spate, invariabil, cariere de 15 ani la Guardian, 12 ani la The Independent, 10 ani la Time si asa mai departe. Toti fusesera, o perioada consistenta de timp, jurnalisti, fapt care explica perfect si usurinta in redactare si exercitiul de colectare a faptelor. Cei care nu erau jurnalisti, erau profesori universitari de istorie, istorie a artei, pasionati in mod special de un stil, o epoca, un erou, un pictor.
Fonduri guvernamentale pentru dotarea cu conștiință
Written by Sorana Savu
In ultimele zile, chiar daca de obicei eviti stirile sangeroase de la televizor sau pasezi pagina intai a ziarelor care iti anunta colapsul/catastrofa/pericolul iminent al zilei, tot ai citit, ai auzit, ai vazut cate ceva despre tragedia de la Giulesti, tot te-a atins in vreun fel si ti-a rascolit amintiri, experiente proprii sau ale celor din jurul tau. Nu vreau sa trec aici in revista istoriile de groaza pe care le stiu, a propos de medicii din Romania, de cum e sa fii pacient. Vreau doar sa ma opresc la cateva dintre tacticile de comunicare ce au insotit in ultimele zile acest caz. Si care fac parte din acea zona cenusie a PR-ului ce ne-a atras atatea etichete si embleme de-a lungul timpului.
Cum de le-au gasit protagonistii tragediei tocmai pe astea, ma depaseste…