Puţini au fost cei care au luat medicamente de la începutul anului, stabilizându-şi cifrele de afaceri şi câştigând, prin contrast cu cei resemnaţi, cotă de piaţă. Puţini au fost cei care şi-au urmat propriile planuri de afaceri şi propriile viziuni cu privire la evoluţia pieţei, renunţând să mai tragă obsesiv cu ochiul - vezi Doamne, din raţiuni strategice - la vecin. Puţini au fost şi cei care şi-au dozat inteligent eforturile şi bugetele, aşa chinuite cum au fost ele anul acesta, către a-şi menţine organizaţiile funcţionale şi sănătoase. Puţini au înţeles că trebuie să cheltuieşti ceva ca să câştigi; chiar şi atunci când banii sunt drămuiţi, totul e să cheltuieşti cu cap.
Aceştia puţini încep deja să câştige, pentru ei finalul crizei e mai aproape şi este mai puţin limanul de care depinde supravieţuirea, ci mai degrabă marca de la care va reîncepe creşterea pe baze noi. Sunt cei care, temându-se cel mai puţin sau chiar deloc, au îndepărtat cu mai multă uşurinţă ameninţările ce lanau asupra organizaţiilor lor şi şi-au văzut de drum.
Marele lor „secret“, pe care parcă văd că-l vom comenta ani de-a rândul în viitoarele manuale de management autohtone, e acţiunea. Puteti citi restul aici (http://www.capital.ro/articol/raceala-si-criza-129548.html), scuze pentru link-ul neelegant, dar se pare ca am o problema tehnica.