Displaying items by tag: apple

Exista cateva branduri pe lumea asta, care reusesc sa imi faca viata mai frumoasa zi de zi. Nu le-am clasat niciodata din punct de vedere al valorii financiare. Asemeni Soranei, consider ca e mult mai eficient sa strangi bani, pentru ca mai apoi sa ii investesti intr-un obiect de calitate. Mac’ul meu alb, de acasa, pe care mi l-am dorit enorm, este un exemplu foarte bun. Il am de patru ani si functioneaza perfect. Am fost si tachinata in legatura cu el, dar eu ma incapatanez sa nu il schimb. Si el se incapataneaza sa raspunda nevoilor mele. Chiar fara proteste. Este aproape un prieten si spun asta pentru ca a calatorit cu mine prin multe locuri, m-a ajutat sa pregatesc examene si licente, mai apoi comunicate si rapoarte. De ceva vreme l-am personalizat cu o husa rosie foarte draguta.

Fiecare dintre noi avem povestea noastra cu Mac-urile. A mea incepe in facultate, unde, in primul an, primele computere pe care am pus mana erau niste Mac-uri noi, albe si frumoase. Erau, evident, computerele "de friptura", la care aveam acces doar daca eram cuminti si ne spalam pe manutze. Dar erau asa de frumoase, incat meritau orice efort.

Apoi am auzit de spotul facut de Ridley Scott (intamplator, regizorul meu preferat) si in cele din urma (in anii '90 nu exista YouTube) l-am si vazut. Alt motiv de iubire.

A continuat in redactia Cotidianul, la inceputul anilor '90, unde Ion Ratiu investise si in amenajare si in tehnologie de ultima ora, asa incat, evident, toti redactorii aveau Mac-uri. Faptul ca imi amintesc si acum cum arata redactia Cotidianul acum mai bine de 15 ani spune ce efect a avut atunci imaginea padurii de Mac-uri asupra mea.

Marul si gravitatia sunt, de cand cu reveria lui Sir Isaac Newton, intrinsec legate. Si asta pentru ca marul nu a facut altceva decat sa respecte legea pietei si sa-i raspunda: respectiv a cazut atunci cand a trebuit, in capul cui a trebuit.

In era moderna, marul face acelasi lucru. Cade, exact atunci cand trebuie in mana consumatorilor care trebuie. Si carora le place atat de mult incat devin fani, il lauda de la unii la altii si marul devine Mar. La fel ca in pilda biblica, Marul devine Dorit. Doar ca si altii – multi – vor sa fie si ei mere. Si nu pot. Inca. De ce?

Seria a doua din "Viata la Casa Alba" incepe cu doua episoade in care fiecare dintre personajele principale este re-introdus, prin flashbackuri, in echipa. Aflam astfel ca omul de comunicare din "stafful" "presedintelui Martin Sheen" a fost, in viata anterioara, avocat. Genul de avocat platit regeste ca sa gaseasca solutii creative pentru a limita responsabilitatea companiilor in fata accidentelor. Cum ar fi cea a armatorilor in fata incidentelor maritime. Sam Seaborn e perfect in jobul sau si tocmai asta il siciie. Faptul ca, bazandu-se pe creativitatea sa jurudica, clientii nu se mai ostenesc la randul lor sa limiteze riscurile. Dimpotriva, le invita. Sunt pe punctul de a cumpara o flota la mana a doua relaxati fiind ca echipa juridica isi va face datoria si, in cazul unui accident nefericit, responsabilitatea va fi minima si primele de asigurare maxime. Facandu-si de data asta datoria nu numai fata de client, dar si fata de el, Sam indrazneste sa rosteasca in intalnire, cu voce tare, replicile din titlu. "Don't buy these ships. Buy better ships".

Citeam acum vreo luna o declaratie a lui Craig Mundie, Chief Research and Strategy Officer la Micrsoft, care spunea ca tablet-urile sunt un moft, care n-o sa prinda pe piata. Si asta in situatia in care Gartner estima in martie ca piata PC-urilor o sa creasca cu numai 10,5% in 2011 (fata de estimarea initiala de 15,9% din noiembrie 2010) si ca tablet-urile vor trece de 208 milioane de utilizatori pana in 2014.