Fiecare dintre noi avem povestea noastra cu Mac-urile. A mea incepe in facultate, unde, in primul an, primele computere pe care am pus mana erau niste Mac-uri noi, albe si frumoase. Erau, evident, computerele "de friptura", la care aveam acces doar daca eram cuminti si ne spalam pe manutze. Dar erau asa de frumoase, incat meritau orice efort.Apoi peste Ocean, unde, in California, tot campusul era populat de Mac-uri. Ca tot romanul ajuns in Tara Minunilor in anul de gratie 1995, cel mai mare vis al meu ar fi fost sa ma intorc acasa cu un Mac. N-a fost sa fie si, de atunci, timp de peste zece ani, ne-am intalnit doar de la distanta. La client service fiind, in agentia de publicitate unde lucram, computerele noastre erau niste no names PC-uri altfel, in timp ce toata creatia avea Mac-uri. Motiv de strasnica invidie pe colegii de la creatie.
Cand am vazut primele Mac-uri colorate, Gsomething, am avut primele incercari sa-l conving pe Andrei sa luam unul pentru acasa. Mie mi se parea ca design-ul si culoarea erau argumente suficiente. Stiam ca oricum sunt bune, asta nu era o chestie care se discuta. Dar tot n-a fost sa fie.
Apoi, cand am ajuns pe cont propriu, s-a petrecut asa cum a spus Ionut. Am avut computere de toate felurile, singurul criteriu fiind sa fie bune. Dar oricat am fi incercat sa fim fideli unei marci, n-am gasit motive suficiente nici la Compaq/HP, nici la Sony, nici la Dell.
De la primul Mac din firma, lucrurile s-au schimbat. Stiu persoane in firma care au facut lobby puternic sa aiba un Mac alb. Au. Eu lucrez acum pe un Air de 11 inch care mi se pare cel mai tare hybrid intre un notebook si un laptop de birou. In planul de inlocuire al computerelor din birou avem un singur brand pe lista - Apple. Cumva, intr-un timp foarte scurt, computerele lui Jobs ne-au dat toate motivele pe care le asteptam ca sa devenim fideli tehnologic.
Irina se amuza si acum cu ce incapatanare am refuzat sa-mi iau IPod sau iPad. Pana cand am constatat ca IPod-ul poate incarca de 159 de ori mai multa muzica decat pe playerul Samsung pe care il aveam. Si ca are cele mai tari casti. Si cel mai tare mod de operare. Si cel mai tare design. Si ITunes. Etc. Etc.
Am pus apoi mana pe IPad, descoperind ca e un substitut perfect pentru cartile de hartie care tocmai imi ocupasera toate locurile disponibile din casa. E, acum "cartea de pe noptiera", ultimul obiect pe care pun mana seara si primul pe care pun mana dimineata.
Cu IPhone treburile au stat mai simplu - Andrei mi-a spus "nu e un smartphone, e un IPad mai mic" - si asa m-a convins sa-mi inlocuiesc telefonul telefon cu un "IPad mai mic".
Cele de mai sus cred ca ma califica drept 100% utilizator Apple - nici un alt brand nu mi-a adus atatea obiecte utile, frumoase si performante in viata. Cu nici un alt brand nu m-am ciorovait pas cu pas, pentru fiecare produs in parte, doar ca sa ma las in final cucerita si sa mor de incantare cand il folosesc, fie in scopuri de birou, fie personale. Pentru asta am atatea motive de iubire pentru Apple si atatea motive de intristare pentru azi.
