Conform principiului: „o părere în plus nu strică niciodată”, tot mai mulţi consumatori decid să cumpere un produs numai după ce caută cât mai multe informaţii pe Internet. Nu o spun eu, ci un studiu comandat de European Interactive Advertising Association (EIAA). Am găsit studiul pe site-ul  HotNews şi rezultatele sunt foarte interesante.  Singurul meu regret este că nu a fost inclusă şi România. Sunt sigură că rezultatele ar fi fost şi mai spectaculoase, ţinând cont că la noi vânzările online prin card  au crescut de peste trei ori anul trecut, adică 450.000 de tranzacţii pe Internet.

Pe o căldură sufocantă, când mai toată lumea era plecată în concediu, pe terasă La Motoare se juca teatru. Prima reacţie când am văzut anunţul a fost să mă întreb „Cine se mai duce vara la teatru, şi mai ales pe căldura asta?!”. Apoi am văzut distribuţia şi mi-am zis că merită să-i văd pe Cristi Iacob şi Adriana Trandafir jucând împreună.  
Piesa la care am fost se numeşte „Dragostea durează trei ani”, este o adaptare după romanul cu acelaşi titlu al lui Frédéric Beigbeder şi, aşa cum spune şi autorul „…….este o punere în scenă reuşită a romanului, care este unul foarte dificil de adaptat pentru teatru.”

Mă întâlnesc la conferinţe sau seminarii cu diverse cunoştinţe şi după riguroasele pupături vine imediat întrebarea „Şi ce faci, unde lucrezi?” Urmează apoi un dialog, aproape identic de fiecare dată, în care eu răspund la o agenţie de relaţii publice, iar persoana respectivă spune că şi ea şi-ar dori să lucreze tot în PR pentru că ………. Şi vin explicaţiile din afară – ce interesant e să lucrezi în PR, ce se face în PR, ce drăguţă meserie e - care de cele mai multe ori nu nici o (sau nicio) legătură cu ce se întâmplă în realitate.

Sâmbăta trecută a fost a treia ediţie a Zilei Internaţionale a Muzeelor, ediţie la care au participat şi mai multe instituţii de cultură de la noi. Cu această ocazie muzeele sunt deschise până la miezul nopţii, vizitatorii intră fără să plătească bilet şi au loc o serie de activităţi. Mi se pare un concept de promovare excelent, mai ales că la noi există muzee care se confruntă cu mari probleme privind numărul tot mai scăzut de vizitatori.

Nu vă speriaţi, nu am de gând să povestesc filmul. Şi asta nu pentru că intriga ar fi excesiv de complicată. Ci pentru că filmul merită văzut datorită replicilor pline de umor şi efectelor speciale care, povestite, şi-ar pierde din efect. Apoi, este păcat să-l pierzi pe  Johnny Depp care, prin interpretare, a asigurat succesul Piraţilor din Caraibe. Şi în fine, nu vreau să stric plăcerea acelora care nu au apucat să meargă la cinema.

Ceea ce vreau însă să subliniez este faptul că vorbim despre un film de la care producătorii se aşteaptă la încasări de peste un miliard de dolari şi la care şi-au adus contribuţia doi români.