Am multe motive pentru care subiectul de mai sus m-a îndemnat la scris. Colegii de agenţie şi de breaslă, studenţii, clienţii, prietenii, cunoştinţele, de aici şi din străinătate, toţi am început de undeva, cei mai mulţi dintre noi în locuri care nu aveau nimic de-a face cu planurile noastre din facultate, făcând lucruri pe care nu ne imaginam că trebuie să le facem, acumulând experienţe care acum ne fac să zâmbim, nostalgic sau strepezit…Eu am început tăind plicuri, dintr-un morman de plicuri care părea că nu se mai termină, pentru o promoţie care părea că nu se mai termină, într-o vară care părea că nu se mai termină şi care-mi umplea zilnic hainele “de birou” cu nori de praf pe care nimeni nu-i băga în seamă. Cum toate plicurile erau înşirate pe podea şi noi, o grupă de studenţi în practică, mişunam în jurul lor încercând să sortăm răspunsurile corecte, pot să spun că am început chiar de jos. De pe jos. Din grupa de studenţi, zece ani mai târziu, doi sunt directori de creaţie, doi - directori de client service şi nici eu nu mă simt prea rău.
La voi cum a fost primul pas?
