Este cea de-a treia oară când încerc să scriu ceva pentru blog. Primele două tentative nu au trecut de cenzură, pentru că „stilul nu se potrivea”. Ce vreţi, un inginer va scrie întotdeauna ca un inginer… Şi pentru că veni vorba, am o nedumerire. De inginer.
În electronică, atât cât îmi aduc aminte, dacă ceva e prost făcut, atunci nu merge. Şi basta! Nu poţi să ignori regulile şi să faci să se plimbe electronii. Pentru că există nişte legi ale fizicii care pur şi simplu nu te lasă. Te laşi tu de meserie, dacă nu te pricepi.
Nedumerirea de inginer de care pomeneam se referă la PR: dacă există PRişti slab pregătiţi, care fac gafe şi trimit materiale proaste, de ce le merge în continuare? Eu credeam că dacă cineva te agasează cu telefoane şi comunicate stupide, sfârşeşti prin a-l ignora. Complet. Cu toate astea, în PR se pare că e mai complicat…
Am stat de vorbă, de-a lungul timpului, cu mai mulţi ziarişti care se plângeau de calitatea slabă a materialelor de PR, a agenţiilor, a oamenilor de PR. A PR-ului, în general. De fapt, nu în general, pentru că admiteau că sunt şi oameni de PR care îşi fac treaba bine. Şi atunci i-am întrebat, şi m-am întrebat, de ce nu-i ignoraţi?
Dacă materialele lor nu mai apar, dacă sălile lor sunt goale la evenimentele de presă, dacă nu mai au nici un fel de rezultate sau rezultatele sunt foarte slabe, în cele din urmă şi clienţii lor se vor întreba dacă nu cumva ceva nu e în neregulă. Spre deosebire de inginerie, în PR nu există legi. Există convenţii. Iar cei care le încalcă pot, în continuare, să-şi vadă de treabă nestingheriţi.
Din păcate industria poate să facă prea puţine, pentru că nu poate să facă poliţie. Dar nici nu e nevoie – există jurnalişti. Ei sunt cei care au, de fapt, pâinea şi cuţitul şi pot pune la punct „PRiştii” care mai mult încurcă decât să ajute. Eu, unul, încă mai aştept să văd o agenţie care iese din joc pentru că a încălcat convenţiile sau pentru că e neprofesionistă. Probabil că va mai dura, însă…
