Am citit și-am comentat de dimineață editorialul O! say can you see by the dawn’s early light,
What so proudly we hailed at the twilight’s last gleaming,
Whose broad stripes and bright stars through the perilous fight,
O’er the ramparts we watched, were so gallantly streaming?
And the rockets’ red glare, the bombs bursting in air,
Gave proof through the night that our flag was still there;
O! say does that star-spangled banner yet wave,
O’er the land of the free and the home of the brave?
Așa idealiști și naivi cum îi vedem noi, așa fraieri, superficiali și falimentari cum ne place să-i comentăm ignorând candid bârna din ochii proprii, americanii se adună în momente cheie, își redescoperă valorile și își asumă istoria de o manieră în care noi nu suntem în stare să o facem. Și nu de ieri de azi. În fiorul ăla de care noi facem mișto pentru că nu l-am simțit niciodată stă forța și măreția unui popor care știe să se iubească și să-și decanteze urâtul de frumos, indiferent ce alege să arate la televizor. Pentru noi, patriotismul e un truc publicitar de reversed psychology, iar modelele de la televizor sunt pe bune, de te întrebi cine e superficial la urma urmei.
Citiți încă o dată imnul lor și citiți-l încă o dată, serios, și pe al nostru, mai ales dacă sunteți printre cei care și-au pregătit deja dosarul pentru Australia sau Canada. Nu-l citiți pe cel de demult, pe cel cu ghilimele, ci pe cel de acum, care ar putea, asemenea unei mantre, să ne inspire și să ne readucă pe pământ dacă l-am lăsa. Și, desigur, dacă i-am și învăța versurile, pentru noi, nu numai pentru Bac. Exercițiile de patriotism pot fi câteodată superficial de simple...
