Ce este PR-ul? Toate de mai sus, din pacate. Ce ar trebui sa fie PR-ul? Asta e o cu totul alta tema si cred ca ar merita dezbatuta. Am mai vorbit despre consultanti, in unele din post-urile mele anterioare. Din pacate, e simplu sa spui “consultant de PR” atat timp cat asta poate sa insemne orice. Eu cred ca vina pentru lipsa de definitii clare pentru PR e impartita la toata lumea - clienti, agentii, jurnalisti si publicul larg. Publicul larg, pentru ca citeste media si se uita la televizor. Jurnalistii pentru ca scriu despre companii si despre politica si sport si au permanenta nevoie de informatii. Ambii genereaza cerere si oferta nu intarzie sa apara - companii si agentii de PR se bat sa ofere informatii despre tot si despre toate si se bat pentru un loc pe scena media.
Tot acest dans ar trebui, insa, sa aiba reguli si principii agreate de toata lumea, altfel sfarsim prin a ne calca pe picioare. Si aici ar trebui sa intervina PR-ul. Ar trebui sa fie mediatorul (ce-mi place cuvantul asta, chiar asa demonetizat). Consultantul de PR ar trebui sa stie sa atenueze entuziasmul clientilor si sa convinga scepticismul publicurilor carora se adreseaza. Ar trebui sa fie un “care taker” (astept sugestii pentru traducere) al reputatiei unei companii. Ar trebui sa stie tot ce se intampla intr-o companie, sa aiba acces la management si sa fie ascultat, nu numai auzit. Si ar trebui sa fie in stare sa conceapa strategii care sa transmita mesaje dinspre si inspre companii.
Din pacate, realitatea nu e deloc asa. Si nu vorbesc de Romania, in mod particular. Avem deja cazuri celebre de giganti economici care au vazut in PR numai partea de ’spin’ si au platit oameni sa scrie flog-uri (pentru cei care nu stiu, fake blogs). Avem cazuri de companii din FMCG care au crezut ca daca iau banii din publicitate si ii pun in PR vor creste vanzarile, miraculos, peste noapte. Si avem cazuri de companii care inca mai cred ca PR-ul poate fi facut de secretare si consta in strangerea unor jurnalisti la o masa. Toti se inseala, dar nu e vina lor. Asta e ceea ce PR-ul reflecta, uneori, ca imagine proprie. Trist este ca sunt multi cei care cred ca facand toate aceste lucruri fac PR. Sau poate ca, noi, cei care credem ca nu trebuie sa facem toate aceste lucruri, gresim. La urma urmei e o chestiune de cerere si oferta. Si singurul adevar absolut pe care orice manager ar trebui sa-l stie e ca nu poti bate piata. Daca nu oferi ce se cere, nu se va cumpara.
Deci, Nooo. It’s not a plane. It’s not a bird. It’s definitely not Superman. What is it then? Idei, cineva?
