Pentru ca, apropo de ce spunea Vlad in seminarul despre Old & New Media Relations, nu, nu vrem aparitii in presa sau pe bloguri de dragul coverage-ului si al unei cifre cat mai mari pe contorul evaluarii de sfarsit de luna. Cantitatea e frumoasa, dar nu suficienta. Ne dorim continut de calitate si materiale din alea pe care le citesti de drag. Si pe care iti vine sa le inramezi (stim noi cateva). Si pe care le crezi si le iei drept reper. Asta e win-win.
Exclusivitatea este un deziderat pentru jurnalisti, asa cum a punctat Ionut Bonoiu in acelasi seminar, dar la fel este si pentru omul de PR sau pentru client - dintr-o alta perspectiva, desigur. Preluarea ca atare a unui comunicat de presa poate fi un compliment profesional, inseamna ca are relevanta, cursivitate, logica - you name it, si ne scriem intotdeauna comunicatele de presa cu valoarea de stire in minte. Dar un material de amploare, care prezinta corect si complet o situatie sau o industrie, in care sunt citate si parerile pertinente ale clientului tau are o valoare cel putin egala, daca nu mai mare in timp, pentru ca are credibilitate adaugata. Chiar daca la evaluarea de la sfarsit de luna, materialul respectiv e listat la ”si altele” pentru ca, nu-i asa, clientul a avut doar un citat sau doua, intr-un feature de 4 pagini.
Ne mintim ca la meteo
Pe de alta parte, degeaba ai tu, PR-ist (special am folosit forma asta pe care o detest la fel de mult ca pe cea de ”relationist”), advertoriale sau articole bonus la nu-stiu-ce-favoare, care nu rateaza niciun avantaj al produsului x. Degeaba ai sloganul, misiunea si viziunea companiei integrate cuvant cu cuvant in text, in timp ce titlul poarta amprenta copywriter-ului creativ de la agentia inrudita. Nu-l va citi nimeni, iar asta-i, culmea, cel mai bun caz. PR-ul nu-i publicitate. Lipsa de credibilitate a materialului cu pricina se transfera in timp companiei (si deopotriva pubicatiei/bloggerului), ceea ce-i fix pe dos de ceea ce ne dorim de la PR. Stim ca Redbull nu-ti da aripi atunci cand ne-o spune spotul TV, dar la rubrica de stiri vrem realitate, echidistanta, repere, nu cai verzi pe pereti.
Unul dintre primele lucruri pe care le spunem clientilor nostri - si acum dam din casa – este ca nu tot ceea ce isi doresc ei sa se stie despre ei e de interes pentru public. Sau pentru toate publicurile. Asta e realitatea. Fie ca respectiva informatie e neinteresanta, si atunci e bine sa nu o dam deloc. Fie ca e interesanta, dar nu poate fi inteleasa pentru ca publicul nu e deloc familiarizat cu ea si trebuie ambalata sau cultivata in timp. Fie ca poate fi interpretata pentru ca avem contextul x sau y si e un moment prost. Da, uneori, PR-ul bun e ala care nu se vede, nu se masoara, nu se aduna. Dar conteaza cand tragem linie.
Toate-s vechi si noua toate
Sincer, mai avem mult pana departe. Dupa 7 ani de PR Forum, ani in care au aparut tehnologii noi, medii noi, oameni noi si odata cu toate astea provocari noi, discutiile noastre aluneca inevitabil in aceleasi puncte nevralgice care ne chinuie de ani de zile. Avem dezbateri interesante cu numele mari din industrie despre cele mai bune practici, etica, deontologie, relatii profesioniste si corecte cu presa si cu clientii, dar viata bate filmul. Lipsa de profesionalism este inca de actualitate si probabil asa va ramane, in vecii vecilor, Amin. Si de-o parte, si de alta. Pentru ca vor mai fi si titluri senzationaliste fara substanta, si cifre gresite in articole cu rezultate financiare, si bloggeri care dau pe Twitter proiectul care tocmai li s-a propus sub rugamintea confidentialitatii. De cealalalta parte a ”baricadei”, nici noi nu suntem mai breji, lucram intr-o industrie in care ne e teama de conotatiile cuvantului eleganta (cine a fost in sala la dezbaterile primei sesiuni PR Forum stie despre ce vorbesc), si ne ferim sa ne asociem cu atribute care ne-ar putea afecta credibilitatea profesionala. Doar ca astea sunt si sper sa ramana exceptiile, si nu regula.
Prin urmare, sa lasam razboaiele si sa mai lucram un pic si la imaginea noastra. Pentru ca nu ne-ar strica niste PR. Nici noua, si nici presei.