Se discută mult în ultima vreme despre advertoriale pe bloguri, recenzii plătite etc etc. Ar trebui să ne aflăm în gaşca celor care încurajează asemenea iniţiative pentru că, nu-i aşa, asta e calea ca PR-ul să intre în blogosferă, uşor şi controlabil, ca în visul oricărui marketer. Nu suntem în gaşca asta.Nu ne-ar plăcea la fel de mult dacă ar trebui să ne întrebăm de fiecare dată ce stă în spatele unei păreri - o experienţă reală sau un contract. Şi nu cred că am fi singurii care am gândi aşa. Cum spunea cineva în blogosferă, advertorialele plătite ar trebui să-i convingă nu numai pe bloggeri, ci şi pe cititorii lor, ca să aibă impact. Şi asta e cam mult să ceri de la un advertorial…
Cu toate acestea, nu spun că e imposibil ca oamenii de PR să colaboreze cu bloggerii, chiar şi contractual. Dimpotrivă, spun că, dintre comunicatori, oamenii de PR sunt cei care ar putea să colaboreze cel mai bine cu bloggerii, cu condiţia să le cultive libertatea şi credibilitatea, în loc să le-o îngrădească.
Şi în blogosferă ni se cer aceleaşi lucruri ca în relaţia cu mediile tradiţionale - să ştim cu cine vorbim, ce-i interesează pe blogger-i, ce i-ar putea mişca sau convinge de aşa manieră încât să ducă mesajul nostru mai departe. Şi e clar că bloggerii reacţionează mai dur şi mai prompt la stângăcii de genul “telefoanelor de follow up” - am şi eu un produs, nu vrei să scrii de bine despre el…
Sigur, trebuie să ne gândim mai mult şi să venim cu propuneri interesante. Trebuie să stăvilim elanul clienţilor care şi-ar dori să numere EAV-ul şi GRP-ul blogurilor pompând posturi plătite şi imaginându-şi că aşa “influenţează” blogosfera. Trebuie să le povestim obsesiv despre valoarea autenticităţii părerilor din blogosferă, bune sau mai puţin bune. Dar asta e, la urma urmei, treaba noastră, dacă vrem să ne numim consultanţi şi nu media planneri second hand.
