Spiritul de echipă a expirat?

Pe mine personal ipocrizia spiritului de “echipă” care creşte impresionant la succes şi tinde spre zero în caz de eşec m-a lecuit de ideea de a avea ierarhii în companie şi “echipe”. Avem o singură echipă, care se reuneşte de câte ori e cazul, în rest, fiecare are responsabilităţile şi meritele sale pe ceea ce face. Suntem, după cum mai spuneam pe blog, lupi singuratici. Am avut dificultăţi să explicăm asta în destule întâlniri de prezentare, pentru că spiritul de echipă, mai ales în organizaţiile mari, e o cerinţă care se iţeşte încă din anunţul de angajare şi atunci, prejudecata generală e că trebuie să fie ceva bun.

Dacă vrei personalităţi puternice şi oameni cu iniţiativă, mi se pare utopic sau de-a dreptul naiv să te gândeşti că vei putea angaja 50, îi vei pune la un loc şi ei se vor juca frumos împreună. Oamenii cu iniţiativă au idei, sunt competitivi, văd cine poate şi cine nu şi dacă, aşa cum povesteau mai mulţi pe blogul Ralucăi Zamfir, au şefi care au fost promovaţi din plictiseală, pleacă.

Sunt multe organizaţii în care intri nu numai pentru oameni, ci şi pentru că te-ai pregătit pentru industria respectivă, e domeniul tău de specializare şi pentru asta eşti dispus să înduri, o vreme, orice formaţie de luptă ţi se oferă. Jack Welch a stat 20 de ani în GE până să înceapă “reforma” şi, evident, când a început-o, mulţi l-au considerat un şef imposibil. Am întâlnit persoane care lucraseră în organizaţia lui şi care se schimbau la faţă când îi era menţionat numele la zece ani după ce părăsiseră organizaţia respectivă. Dar mi-e teamă că, în acest caz, asta spunea mai multe despre ei, decât despre Jack…

Nu peste tot poţi renunţa la echipe - nu poţi rezolva orice de unul singur. Dar cred că, atunci când ai ales sau ai ajuns să lucrezi cu echipe, e rolul tău, ca manager, să verifici recomandările şefilor de echipe, să vezi fiecare om şi prin ochii tăi, nu numai prin ochii lor, să te asiguri că un proiect de succes a avut succes şi în lumea reală nu numai în PowerPoint şi să sancţionezi ipocrizia. Nu ştiu dacă nu cumva ăsta e cel mai important rol al tău…